Credința mea eu o zidesc

E C C# Db D D# Eb E F F# Gb G G# Ab A A# Bb B

Într-o dimineață, în timp ce mergeam la lucru, mi-a venit în minte să scriu un imn despre 'experiența plină de har a creștinului'. Pe când urcam pe Holborn, aveam deja refrenul:

'On Christ the solid Rock I stand,
All other ground is sinking sand.'

În cursul zilei am avut gata primele patru strofe și le-am așternut pe hârtie. În duminica următoare, ieșind de la adunarea din Lisle Street, m-am întâlnit cu fratele King, care mi-a spus că soția lui era foarte bolnavă și m-a rugat să trec să o văd. Am luat ceaiul devreme și am mers apoi la ei. Mi-a spus că obiceiul lui era să cânte un imn, să citească un pasaj și să se roage înainte de a merge la adunare. Și-a căutat cartea de cântări, dar nu a găsit-o nicăieri. I-am spus: 'Am niște strofe în buzunar; dacă dorește, le putem cânta.' Le-am cântat, iar soția lui s-a bucurat atât de mult de ele, încât după serviciu el m-a rugat, ca pe o favoare, să îi las soției o copie. M-am dus acasă și, lângă foc, am compus ultimele două strofe, am scris totul pe curat și le-am dus sorei King... Pentru că aceste strofe se potriveau atât de bine cu starea femeii muribunde, atenția mea asupra lor a crescut și am tipărit o mie de exemplare pentru împărțire. Am trimis unul revistei Spiritual Magazine, fără inițialele mele, și a apărut la ceva timp după aceea. Fratele Rees, de pe Crown Street, Soho, a scos o ediție de imnuri [1836], iar acest imn era în ea. David Denham l-a publicat [1837] cu numele lui Rees, și alții după aceea... Publicarea acestei scurte relatări mă poate feri pe viitor de acuzația de furt și poate fi o mărturie a adevărului în legătura mea cu Biserica lui Dumnezeu.

Edward Mote

Scrisoare către Gospel Herald

--cyberhymnal.org

One morn­ing it came into my mind as I went to la­bour, to write an hymn on the ‘Gra­cious Ex­per­i­ence of a Christ­ian.’ As I went up Hol­born I had the chor­us,

‘On Christ the solid Rock I stand,
All other ground is sinking sand.’

In the day I had four first vers­es com­plete, and wrote them off. On the Sab­bath fol­low­ing I met bro­ther King as I came out of Lisle Street Meet­ing…who in­formed me that his wife was ve­ry ill, and asked me to call and see her. I had an ear­ly tea, and called af­ter­wards. He said that it was his usu­al custom to sing a hymn, read a por­tion, and en­gage in pray­er, be­fore he went to meet­ing. He looked for his hymn-book but could find it no­where. I said, ‘I have some vers­es in my pock­et; if he liked, we would sing them.’ We did, and his wife en­joyed them so much, that af­ter ser­vice he asked me, as a fa­vour, to leave a co­py of them for his wife. I went home, and by the fire­side com­posed the last two vers­es, wrote the whole off, and took them to sis­ter King…As these vers­es so met the dy­ing wo­man’s case, my at­ten­tion to them was the more ar­rest­ed, and I had a thou­sand print­ed for dis­tr­ibu­tion. I sent one to the Spir­it­u­al Mag­a­zine, with­out my ini­tials, which ap­peared some time af­ter this. Bro­ther Rees, of Crown Street, So­ho, brought out an edi­tion of hymns [1836], and this hymn was in it. Da­vid Den­ham in­tro­duced it [1837] with Rees’ name, and others af­ter…Your in­sert­ing this brief out­line may in fu­ture shield me from the charge of stealth, and be a vin­di­ca­tion of truth­ful­ness in my con­nect­ion with the Church of God.

Edward Mote
Let­ter to the Gos­pel Her­ald

--cyberhymnal.org