Cuvântul: „Cu voi sunt,
Deci nu vă temeți!”
Luminează-n calea acestei vieți.
El prin noi ca rază ne străbate-așa,
Mă bucură graiul:
„În veci nu te voi lăsa!”
Deci nu vă temeți!”
Luminează-n calea acestei vieți.
El prin noi ca rază ne străbate-așa,
Mă bucură graiul:
„În veci nu te voi lăsa!”
Eu nu te-oi lăsa,
Eu nu Te-oi lăsa!
Așa mi-a promis El mie:
„În veci nu te voi lăsa!”
Eu nu Te-oi lăsa!
Așa mi-a promis El mie:
„În veci nu te voi lăsa!”
Floarea veștejește,
Mirosul pierzând;
Pot să treacă toate, dar Isus nicicând.
Ca Mântuitorul veșnic e al meu,
Și întotdeauna
Mă păstrează-n harul Său.
Mirosul pierzând;
Pot să treacă toate, dar Isus nicicând.
Ca Mântuitorul veșnic e al meu,
Și întotdeauna
Mă păstrează-n harul Său.
Când a mea cărare se va-ntuneca
El va grăi dulce: „Nu te-nfricoșa!”
Iar odată-n ceruri când Îl voi vedea,
Plin de bucurie, cu El, mereu voi cânta.
El va grăi dulce: „Nu te-nfricoșa!”
Iar odată-n ceruri când Îl voi vedea,
Plin de bucurie, cu El, mereu voi cânta.
Cuvântul: „Cu voi sunt,
Deci nu vă temeți!”
Luminează-n calea acestei vieți.
El prin noi ca rază ne străbate-așa,
Mă bucură graiul:
„În veci nu te voi lăsa!”
Deci nu vă temeți!”
Luminează-n calea acestei vieți.
El prin noi ca rază ne străbate-așa,
Mă bucură graiul:
„În veci nu te voi lăsa!”
Eu nu te-oi lăsa,
Eu nu Te-oi lăsa!
Așa mi-a promis El mie:
„În veci nu te voi lăsa!”
Eu nu Te-oi lăsa!
Așa mi-a promis El mie:
„În veci nu te voi lăsa!”
Floarea veștejește,
Mirosul pierzând;
Pot să treacă toate, dar Isus nicicând.
Ca Mântuitorul veșnic e al meu,
Și întotdeauna
Mă păstrează-n harul Său.
Mirosul pierzând;
Pot să treacă toate, dar Isus nicicând.
Ca Mântuitorul veșnic e al meu,
Și întotdeauna
Mă păstrează-n harul Său.
Când a mea cărare se va-ntuneca
El va grăi dulce: „Nu te-nfricoșa!”
Iar odată-n ceruri când Îl voi vedea,
Plin de bucurie, cu El, mereu voi cânta.
El va grăi dulce: „Nu te-nfricoșa!”
Iar odată-n ceruri când Îl voi vedea,
Plin de bucurie, cu El, mereu voi cânta.
