Vrei să planifici cu echipa ta? Începe gratis
M-a aflat al meu Păstor bun

M-a aflat al meu Păstor bun

Versuri Versuri
M-a aflat al meu Păstor bun și pe brațele-I m-a pus,
Din adânc unde zăceam eu, la lumină m-a adus.
Aleluia, Aleluia, eu cânt azi salvarea mea,
Fie Domnului mărire că mi-a dat iertarea Sa!
Doamne, Tu mi-ai dat iubire și m-ai pus pe calea Ta,
Simt cum mâna Ta mă poartă fericit spre țara Ta.
Harul Tău mă va susține credincios pân' la sfârșit,
Inima-mi rătăcitoare în Tine se va odihni.
Fie Domnului mărire că mi-a dat iertarea Sa!
Compusă în 1757.
Public Domain
Cântată în 10 întâlniri.
S1 R S2 S3 B
Pentru biserica ta

„M-a aflat al meu Păstor bun” poate ajunge de aici direct pe ecranul bisericii, duminica aceasta.

  • Proiectare live Versurile pe ecranul din față, iar echipa urmărește pe telefoane, sincronizat.
  • Programul duminicii Construit în câteva minute, vizibil pentru toată echipa, mereu la zi.
  • Gama bisericii tale Cântarea rămâne salvată exact în tonalitatea în care o cântă biserica ta.
Vezi cum funcționează Începe gratis
Acțiuni Cântare
Prezintă
Slideshow Print
Analiză teologică
Cum se așază această cântare pe harta Evangheliei
Adorare, mărturisire, asigurare, mulțumire, trimitere: vezi cum se distribuie tematic, cu trimiteri biblice și sumar redactat.
Creează cont gratuit
Ai deja cont? Autentifică-te

Această cântare nu are încă acorduri.

Cântări Similare
Alte cântări de Robert Robinson Vezi toate →
Ce cântă alte biserici săptămâna aceasta
Versete
Matei 18:12-14
11<span class='Isus'>Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.</span>
12<span class='Isus'>Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?</span> 13<span class='Isus'>Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.</span> 14<span class='Isus'>Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.</span>
15<span class='Isus'>Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.</span>
Luca 15:4-7
3Dar El le-a spus pilda aceasta:
4<span class='Isus'>„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?</span> 5<span class='Isus'>După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;</span> 6<span class='Isus'>şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”</span> 7<span class='Isus'>Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.</span>
8<span class='Isus'>Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?</span>
Evrei 13:12
11În adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără.”
12De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.
13Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.
Evrei 10:10
9apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.
10Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
11Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,
Coloseni 1:13
12mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.
13El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,
14în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
1 Petru 2:9
8şi „o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi.
9Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
10pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.
Cuvinte Cheie
cale gasit bun etern vesnic vindecare mancare cuvant viata curatit curat sfant bucuros drum salvare salvator tarie dragoste
Variante ale cântării
M-a aflat al meu Păstor bun M-a aflat pe căi străine
Demo
Versiunea Originală

Come Thou Fount of Every Blessing

1. Come, Thou Fount of every blessing,
Tune my heart to sing Thy grace;
Streams of mercy, never ceasing,
Call for songs of loudest praise.
Teach me some melodious sonnet,
Sung by flaming tongues above.
Praise the mount! I’m fixed upon it,
Mount of Thy redeeming love.

2. Here I raise my Ebenezer;
Hither by Thy help I’ve come;
And I hope, by Thy good pleasure,
Safely to arrive at home.
Prone to wander, Lord, I feel it,
Prone to leave the God I love;
Here's my heart, O take and seal it;
Seal it for Thy courts above.

3. Jesus sought me when a stranger,
Wandering from the fold of God;
He, to rescue me from danger,
Interposed His precious blood.
Prone to wander, Lord, I feel it,
Prone to leave the God I love;
Here's my heart, O take and seal it;
Seal it for Thy courts above.

4. O to grace how great a debtor
Daily I'm constrained to be!
Let Thy goodness, like a fetter,
Bind my wandering heart to Thee:
Prone to wander, Lord, I feel it,
Prone to leave the God I love;
Here's my heart, O take and seal it;
Seal it for Thy courts above.

Povestea din Spate

Robert Robinson era doar un băiețel când tatăl său a murit. În Anglia secolului al XVIII-lea nu prea exista un sistem de protecție socială, așa că a trebuit să meargă la muncă de foarte mic. Fără un tată care să îl îndrume și să îl țină pe drum, a ajuns în anturaje rele.

Într-o zi, gașca lui de derbedei a hărțuit o țigancă beată. Turnând băutură în ea, i-au cerut să le ghicească viitorul pe gratis. Arătând cu degetul spre Robert, femeia i-a spus că va trăi să își vadă copiii și nepoții. Cuvintele au atins un loc sensibil din inima lui. "Dacă voi trăi să îmi văd copiii și nepoții", s-a gândit el, "va trebui să îmi schimb felul de a trăi. Nu pot continua așa."

A hotărât să meargă să îl asculte pe predicatorul metodist George Whitefield. Ca să își acopere "slăbiciunea", le-a propus băieților să meargă cu el și să ia adunarea în derâdere. Whitefield a predicat pe textul: "Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?" (Matei 3:7). Robert a plecat cuprins de groază, sub un adânc simțământ al păcatului, care a durat trei ani.

În cele din urmă, la douăzeci de ani, a făcut pace cu Dumnezeu și s-a hotărât imediat să devină el însuși predicator metodist. Doi ani mai târziu, în 1757, a scris un imn care îi exprima bucuria noii credințe:

Come, Thou Fount of every blessing,
Tune my heart to sing Thy grace
Streams of mercy, never ceasing,
Call for songs of loudest praise.
Teach me some melodious sonnet,
Sung by flaming tongues above.
Praise the mount! I'm fixed upon it,
Mount of Thy redeeming love.

Imnul a fost tipărit în anul următor. La început, oamenii au crezut că fusese scris de Selina Hastings, contesa de Huntingdon, o metodistă devotată. Cu timpul s-a aflat că autorul era Robert.

În ultima strofă, Robert scrisese:

Prone to wander, Lord, I feel it,
Prone to leave the God I love
Take my heart, O take and seal it
Seal it for thy courts above.

Înclinat spre rătăcire a și fost Robert. I-a părăsit pe metodiști și a devenit baptist. Mai târziu, devenind prieten apropiat cu Joseph Priestly, a fost acuzat că a devenit unitarian. Priestly și ceilalți unitarieni negau deplina dumnezeire a lui Hristos. Totuși, într-o predică ținută după ce, chipurile, devenise unitarian, Robinson a declarat limpede că Isus este Dumnezeu, adăugând: "Hristos, în Sine Însuși, este o persoană infinit de minunată, ca Dumnezeu și om deopotrivă."

Robert a murit în această zi, 9 iunie 1790. Îl părăsise oare pe Dumnezeul pe care Îl iubea? O poveste larg răspândită, dar neverificabilă, spune că într-o zi, pe când călătorea cu diligența, o doamnă l-a întrebat ce părere are despre imnul pe care ea îl fredona. El a răspuns: "Doamnă, eu sunt bietul om nefericit care a scris acel imn cu mulți ani în urmă și aș da o mie de lumi, dacă le-aș avea, ca să simt din nou ce simțeam atunci."

--christianity.com


Povestea din Spate (EN)

Robert Robinson was just a small boy when his dad died. In 18th century England, there was little in the way of a social welfare system and this meant that he had to go to work while still very young. Without a father to guide and steady him, he fell in with bad companions.
One day his gang of rowdies harassed a drunken gypsy. Pouring liquor into her, they demanded she tell their fortunes for free. Pointing her finger at Robert she told him he would live to see his children and grandchildren. This struck a tender spot in his heart. "If I'm going to live to see my children and grandchildren," he thought, "I'll have to change my way of living. I can't keep on like I'm going now."
He decided to go hear the Methodist preacher George Whitefield. To cover his "weak" urge, he suggested that the boys go with him and heckle the gathering. Whitefield preached on the text: "O generation of vipers, who hath warned you to flee from the wrath to come?" (Matthew 3:7). Robert left in dread, under a deep sense of sin that lasted for three years.
Finally, at the age of twenty, he made peace with God and immediately set out to become a Methodist preacher himself. Two years later, in 1757, he wrote a hymn which expressed his joy in his new faith:
Come, Thou Fount of every blessing,
Tune my heart to sing Thy grace
Streams of mercy, never ceasing,
Call for songs of loudest praise.
Teach me some melodious sonnet,
Sung by flaming tongues above.
Praise the mount! I'm fixed upon it,
Mount of Thy redeeming love.
This was printed the next year. At first people thought that Selina Hastings, the Countess of Huntingdon, a strong Methodist had written this. Eventually it was learned that Robert was the writer.
In the last stanza, Robert had written:
Prone to wander, Lord, I feel it,
Prone to leave the God I love
Take my heart, O take and seal it
Seal it for thy courts above.
Prone to wander Robert was. He left the Methodists and became a Baptist. Later on, having become a close friend of Joseph Priestly, he was accused of becoming a Unitarian. Priestly and other Unitarians denied the full divinity of Christ. However, in a sermon he preached after he supposedly became a Unitarian, Robinson clearly declared that Jesus was God, and added, "Christ in Himself is a person infinitely lovely as both God and man."
Robert died on this day, June 9, 1790. Had he left the God he loved? A widely-told, but unverifiable, story says that one day as he was riding in a stagecoach a lady asked him what he thought of the hymn she was humming. He responded, "Madam, I am the poor unhappy man who wrote that hymn many years ago, and I would give a thousand worlds, if I had them, to enjoy the feelings I had then."

--christianity.com