Povestea din Spate
Povestea cântării "Redeemer"
de Jeremy Armstrong
Lucrând cu posibilități nesfârșite, Mullen creează un tablou al vieții și al spiritualității care este pe cât de firesc și de pământesc, pe atât de transcendent.
"Îmi place să pictez imagini cu ajutorul cuvintelor. Îmi place să scriu istorii prin cântări", spune Nicole C. Mullen în timp ce vorbim despre povestea din spatele cântării ei "Redeemer". Nici nu trebuie să o spună, se vede. Lucrând pe pânza unei pagini goale, cu posibilitățile nesfârșite ale instrumentului ales pentru ziua respectivă, ea creează un tablou al vieții și al spiritualității pe cât de firesc și de pământesc, pe atât de transcendent. Cuvintele din "Redeemer" o dovedesc: pictează o imagine din contraste și imagini concrete, frumusețea aparte a unui Dumnezeu care este creatorul soarelui, al lunii și al stelelor, dar care aleargă totodată spre cei slabi, ba chiar S-a făcut El Însuși slab de dragul creației Sale. Mullen este o povestitoare cu darul de a umple muzica de viața pe care o pot aduce imaginile.
"Este ceva ce îmi place să fac, pentru că acestea sunt lucrurile pe care îmi place să le ascult", spune Mullen. "Când scriu o cântare, mă gândesc la latura vizuală, mergând de la felul în care va arăta pe scenă până la imaginile și istoriile pe care le stârnesc versurile." Chiar și într-o conversație despre meșteșugul unei cântări, Mullen face repede legătura dintre imaginile vizuale și viața lui Isus. "El a fost cel mai bun povestitor din lume", spune ea. "Vorbea în pilde. Pare că pentru fiecare adevăr pe care l-a învățat avea și o istorie care să îl însoțească. A fost un scriitor desăvârșit. Din câte știm, nu a scris nicio cântare, dar El a scris fiecare cântare mare care a existat vreodată. El este inspirația, versurile, melodia, totul. Iar dacă El a folosit cuvinte-imagine și istorii ca să transmită adevărul, atunci vreau să iau notițe de la Maestru."
Creați pentru adevăr
Cunoscând intim oamenii și felul în care răspundem la fiecare nuanță a adevărului și învățăm din ea, Isus ne-a lăsat o înțelegere adâncă. Cuvintele lui Mullen sunt profunde și adevărate: nu orice cântare trebuie să fie la fel de bogată în imagini și istorie pe cât este pământul de bogat în peisaje, apusuri, insecte și arome de înghețată, dar cu siguranță nu strică să stăpânești imaginea în scrisul tău. "Cred că, sincer, așa ne-a făcut Dumnezeu", spune Mullen. "Imagini, culori: dacă Dumnezeu nu ar fi vrut să ne bucurăm de culori, ar fi putut face totul în tonuri de gri. Dar lumea este colorată, pentru plăcerea Lui și a noastră. Dumnezeu a fost atât de intenționat în felul în care ne-a făcut încât, cred, tocmai de aceea Hristos a folosit istorii care creau imagini pentru a transmite adevăruri spirituale. Așa suntem construiți."
Din Cuvânt
Biblia susține cu siguranță ideea adevărului spiritual transmis prin istorie. Da, există destule legi și liste în cărțile Vechiului Testament, dar ce ne amintim cel mai bine? Porunca de a nu purta haine țesute din două feluri de fire (Leviticul 19:19) sau credincioșia unui om numit Avraam, care L-a urmat pe Dumnezeu indiferent de preț? Cântarea "Redeemer" își are originea într-unul dintre cele mai vechi poeme puse vreodată pe hârtie, cartea Iov. Desigur, cunoaștem această istorie. Ne este întipărită ca exemplu de îndelungă răbdare și de credință într-un Dumnezeu ale cărui căi, chiar dacă nu le înțelegem, sunt vrednice de încredere. "Iov nu a făcut nimic rău", explică Mullen. "Nu ca pedeapsă și-a pierdut sănătatea, apoi pe toți cei 10 copii și averea. La început, când Iov a auzit vestea despre copiii și averea lui, și-a sfâșiat hainele și a căzut la pământ. Și a spus: 'Gol am venit în lume și gol voi pleca. Domnul a dat și Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului.' Chiar și atunci, Iov nu L-a blestemat pe Dumnezeu; nu a păcătuit blestemându-L pe Dumnezeu.
Apoi, în mijlocul deznădejdii, a ajuns să își dorească să nu se fi născut. Era pur și simplu copleșit de durere, dar tocmai acolo Iov începe să proclame: 'Știu că Răscumpărătorul meu este viu. Și în zilele de pe urmă El Se va ridica pe pământ, și chiar dacă trupul îmi va fi nimicit, în carnea mea Îl voi vedea pe Dumnezeu.' Și să ne amintim: aceasta nu era la sfârșitul istoriei lui. Era la mijloc, când nu avea răspunsuri, când nu știa despre conversația care avusese loc în cer, când încă nu știa dacă totul se va sfârși cu bine sau nu." Aceasta este ideea din care s-a născut versul "After darkness I hope for light", care a adus alinare multor oameni. Când Nicole Mullen a citit acele versete, așezată pe o canapea în camera ei de muzică, a venit refrenul.
Din nedumerire
"Iov este una dintre acele cărți care îți pot da teologia peste cap, știi?", spune Mullen. "Sigur, auzisem istoria, dar nu o citisem cu adevărat până atunci. Așa că am stat acolo și, după ce a venit refrenul, am continuat pur și simplu să citesc." Atunci a găsit Mullen prima strofă, în noianul de imagini și întrebări pe care Dumnezeu i le pune lui Iov: Cine a închis marea cu porți; ai poruncit tu vreodată dimineții; ai intrat tu în cămările zăpezii; poți tu să scoți constelațiile la vremea lor?
"Slujim un Dumnezeu atât de puternic și de înalt, încât nu putem pricepe nici măcar întrebările Lui, darămite răspunsurile", spune Mullen. "Și totuși, același Dumnezeu Se îngrijește de inima mea zdrobită și aleargă la mine când sunt gata să mă prăbușesc de oboseală; mă ridică în brațe și spune: 'Te țin Eu, te voi purta.' Acesta este Dumnezeul căruia Îi slujim. Așa că, scriind această cântare, am vrut să arăt ambele laturi: măreția Lui, dar în același timp grija Lui pentru detalii. Este acel paradox, realitatea sacrului mergând în paralel cu cotidianul."
Strigăt de luptă
"Cred că 'Redeemer' este o chemare să ne oprim și să recunoaștem. Și în același timp este strigătul nostru de luptă. Sunt vremuri în care lumea spune: 'Dumnezeul vostru a murit.' În fața îndoielilor și a acuzațiilor trebuie să proclamăm ce credem. Trebuie să o strigăm; trebuie să trăim cu îndrăzneală și cu glas tare. Așa că 'Redeemer' este o cântare de protest. În mijlocul îndoielilor mele și al întrebării dacă sunt sau nu destul de bună, Răscumpărătorul nostru este viu. Nu are nimic de-a face cu mine. Și nădăjduiesc ca și alți oameni să o adopte ca strigăt al lor, fie că o cântă în șoaptă, fie din toate puterile."
În final, "Redeemer" a avut nevoie de mai bine de un an ca să fie terminată. La început, Mullen nu a văzut-o ca pe o cântare care avea să câștige premiul Dove pentru Cântarea Anului (2001), dar a simțit, mai important, că și-ar putea găsi un loc în bisericile care se adună la închinare. Desigur, Dumnezeu a avut propriile Lui planuri cu "Redeemer". A purtat-o prin toate peisajele lumii muzicale și a folosit-o în nenumărate feluri pentru a-i binecuvânta pe ai Săi. Totuși, spune Mullen, țelul nu este să scrii cântări mari, ci să fii atent la detaliile frumoase ale lui Dumnezeu.
"Se poate întâmpla când sunt la calculator sau când conduc mașina", spune ea, "dar când Îl caut, uneori El îmi face cu ochiul. Poate prin ceea ce face când apune soarele sau prin cuvintele băiețelului meu de patru ani. Dar trebuie să fim atenți, iar eu încerc să Îi spun lui Dumnezeu: 'Am observat, și Îți mulțumesc.' Cred că uneori încercăm să auzim glasul lui Dumnezeu în tunet și în uragane, dar adesea, cum spune Scriptura, El vorbește în șoaptă. Uneori vine când suntem liniștiți, iar alteori trebuie să facem să tacă celelalte glasuri din jur și să ascultăm."
(Sursa: link)
Povestea din Spate (EN)
Song Story: “Redeemer”
by Jeremy Armstrong
Working with endless possibilities, Mullen creates a display of life and spirituality which is as organic and earthy as it is transcendent.
“I love painting pictures with words. I love writing stories through songs,” says Nicole C. Mullen as we talk about the story behind her song “Redeemer.” She doesn’t have to say it, though; it’s evident. Working with the canvas of a blank page and the endless possibilities of her chosen instrument for the day, she creates a display of life and spirituality which is as organic and earthy as it is transcendent. The words of “Redeemer” prove the point; they paint a picture with concrete images and contrast-the beautiful eccentricity of a God who is the creator of the sun, moon and stars is also the God who runs to the weak, indeed became weak Himself for the sake of His Creation. She is a storyteller with the gift of infusing music with the life that visual images can bring.
“That is something I enjoy doing because those are the things that I like to listen to,” says Mullen. “When I write a song I’m thinking of the visual aspect, going so far as thinking of how it will look delivering it on a stage all the way to the images and the stories the lyrics spur.” Even in a conversation about how to craft a song, Mullen is quick to make the connection between visual representation and the life of Jesus. “He was the best storyteller in the whole world,” she says. “He spoke in parables. It seems like for every truth he taught, he had a story to go along with it. So, He was a master writer. He never wrote a song that we know of, but He has written every great song that there ever was. He is the inspiration, the lyrics, the melody, the whole nine yards. And if He used picture words and stories to convey truth then I want to take notes from the master.”
Wired for Truth
Having intimate knowledge of humans and how we respond to every nuance of truth and learn from it, Jesus had some pretty good insight for us. Mullen’s words are profound, and true, not every song has to be as rich with imagery and story as the earth is with its vast amounts of landscapes, sunsets, insects, and flavors of ice cream it sure doesn’t hurt to have a grasp of image in your songwriting. “I think that is how God made us, to be honest,” says Mullen. “Pictures, colors, images-if God didn’t mean for us to enjoy colors He could have just made everything in grayscale. But the world is colorful, for His pleasure and for ours. God was so intentional with how He made us that, I think, that’s why Christ used stories that created images to convey spiritual truths. We are wired that way.”
From the Word
The Bible certainly supports the theory of spiritual truth transferred through story. Sure, there are plenty of laws and lists in the various books of the Old Testament, but what do we remember best? The command to “not wear clothing woven of two kinds of material” (Lev 19:19 NIV) or the faithfulness of a man named Abraham who followed God no matter what the cost. The song “Redeemer” finds its origins in one of the oldest poems ever put to paper, the book of Job. Of course, we know this story. It is ingrained in most of us as an example of longsuffering and faith in a God whose ways, even if we don’t understand them, are to be trusted. “Job didn’t do anything wrong,” explains Mullen. “It wasn’t out of punishment that he lost his health and eventually lost all 10 of his kids and his wealth. At first when Job heard the news about his children and wealth, he tore his clothes off and fell to the ground. And he said, ‘Naked I came into the world and naked I’m going to leave. The Lord has given and the Lord has taken away, but blessed be the name of the Lord.’ Even in this, Job didn’t curse God; he didn’t do evil by cursing God.
“Then in the midst of his depression he started wishing he’d never been born. He was just overwhelmed with sorrow, but that’s where Job begins to proclaim, ‘I know my redeemer lives. And in the last days He is going to stand upon the earth and though my body be destroyed in my flesh, I’m going to see God.’ And remember, this was not at the end of his story. This was in the middle, when he didn’t have answers, when he didn’t know about the conversation that took place in heaven, when he still didn’t know if it was going to turn out well or not.” Indeed this was the idea that spurred the phrase “After darkness I hope for light” which has provided solace for many people and organizations. When Nicole Mullen read those verses, sitting on a futon couch in her music room, the chorus came.
From Confusion
“Job is one of those books that can really mess with your theology, you know?” says Mullen. “Of course, I had heard the story but never really read it until that point. So I sat there, and after the chorus came, I just continued to read.” That was when Mullen found the first verse in the vast images and questions that God poses Job: Who shut up the sea behind doors; have you ever given orders to the morning; have you entered the storehouses of the snow; can you bring forth the constellations in their seasons?
“We serve a God that is so strong and is so lofty that we can’t even understand His questions nevertheless His answers,” says Mullen. Yet this same God is concerned about my broken heart, and He runs to me when I’m about to pass out from weariness; He scoops me up and says, ‘I gotcha, I’m going to carry you.’ This is the God that we serve So, when writing this song I wanted to show both sides-His awesomeness but at the same time His attention to detail. It’s that oxymoron, the reality of the sacred running parallel with the mundane.”
War Cry
“I think ‘Redeemer’ is a call to stop and recognize. And at the same time it is our war cry. Thee are times that the world says, ‘Your God is dead.’ In the face of doubts and accusation we must proclaim what we believe. We must yell it; we must live boldly and loudly. So ‘Redeemer’ is a protest song. In the midst of my doubts and wondering whether I am good enough or not, our redeemer is alive and well. It has nothing to do with me. And hopefully other people can adopt it as their cry, too-whether they sing it in a soft tone or at the top of their lungs.”
In the end “Redeemer” took over a year to complete. And at first, Mullen didn’t see it as a song that would go on to win the Dove for Song of the Year (2001), but she did feel, more importantly, that it might find a home with congregations. Of course, God had His own designs for “Redeemer.” He has taken it through all the landscapes of the music world, and used it in endless ways to bless His people. Still Mullen says the goal is not go out and write big songs, but to be aware of the beautiful details of God.
“It might happen when I’m on my computer or driving in my car,” she says, “but when I am searching for Him, sometimes He winks. Maybe it’s through the display of what He is doing when the sun is setting, or the words of my four-year-old son. But we are supposed to look for it, and I try to say to God, ‘I noticed, and thank you.’ I think sometimes we try to hear God’s voice in the thunder and in hurricanes but often, like the Scripture says, He speaks in a whisper. Sometimes it comes when we are still, and sometimes we have to quiet the other voices around us and listen.”
(Source: link)
