Povestea din Spate
Joseph M. Scriven (1819-1896), născut în Irlanda, avea 25 de ani, era îndrăgostit și urma să se căsătorească. Cu o zi înainte de nuntă, logodnica lui a murit înecată într-un accident tragic. Cu inima frântă, Joseph a plecat din țara natală pentru a începe o viață nouă în Canada. Acolo, lucrând ca învățător, s-a îndrăgostit din nou și s-a logodit cu Eliza Roche, o rudă a unuia dintre elevii săi. Încă o dată, speranțele și visurile lui Joseph s-au năruit: Eliza s-a îmbolnăvit și a murit înainte ca nunta să poată avea loc.
Deși nu putem decât să ne închipuim frământările din sufletul acestui tânăr, istoria ne spune că credința lui în Dumnezeu l-a susținut. La scurt timp după moartea Elizei, Joseph s-a alăturat Fraților de la Plymouth și a început să predice pentru o biserică baptistă. Nu s-a mai căsătorit niciodată, ci și-a petrecut restul vieții dăruindu-și tot timpul, banii, ba chiar și hainele de pe el pentru a-i ajuta pe cei nevoiași și pentru a duce dragostea și mila lui Isus oriunde mergea.
Cam în perioada în care a murit Eliza, Joseph a primit vestea din Irlanda că mama lui era bolnavă. Neputând să meargă la ea, i-a scris o scrisoare de mângâiere în care a pus una dintre poeziile sale, intitulată What a Friend We Have in Jesus.
Mulți ani mai târziu, un prieten stătea la căpătâiul lui Joseph, care era grav bolnav. În timpul acelei vizite, prietenul a dat peste poeziile lui, printre care și What a Friend We Have in Jesus, și a fost profund impresionat. Ca urmare a acelei vizite, la aproape 30 de ani după scrisoarea de mângâiere trimisă mamei sale, poeziile lui Joseph au fost publicate într-o carte numită Hymns and Other Verses. Curând după aceea, cunoscutul muzician Charles C. Converse (1834-1918) a pus pe muzică una dintre acele poezii: What a Friend We Have in Jesus.
Renumitul muzician și evanghelist Ira D. Sankey (1840-1908) îl admira mult pe Joseph Scriven. În 1875, Sankey a descoperit muzica și cuvintele imnului What a Friend We Have in Jesus și l-a inclus, ca ultimă piesă, în binecunoscuta sa culegere Sankey's Gospel Hymns Number 1.
După moartea lui Joseph Scriven, locuitorii din Port Hope, Ontario, Canada, orașul căruia i s-a dăruit atât de mult, i-au ridicat un monument. Viața aparent tristă și neștiută a unui singur om a adus mângâiere atâtor vieți, atât în vremea lui, cât și mulți ani după aceea, ori de câte ori se cântă cuvintele frumoase și alinătoare ale imnului What a Friend We Have in Jesus.
--www.sharefaith.com
Joseph M. Scriven (n. Seapatrick, comitatul Down, Irlanda, 1819; d. Bewdley, Rice Lake, Ontario, Canada, 1886), un irlandez emigrat în Canada, a scris acest text lângă Port Hope, Ontario, în 1855. Pentru că viața lui a fost plină de durere și încercări, Scriven a avut adesea nevoie de mângâierea Domnului, așa cum o descrie celebrul său imn.
Educat la Trinity College, Dublin, Irlanda, s-a înscris la o școală militară pentru a se pregăti de o carieră în armată. Sănătatea șubredă l-a silit însă să renunțe la acest vis. Curând a venit a doua lovitură: logodnica lui a murit înecată în ajunul nunții lor, în 1844. Mai târziu în acel an s-a mutat în Ontario, unde a fost învățător în Woodstock și Brantford. Planurile lui de căsătorie s-au spulberat din nou când viitoarea lui mireasă a murit după o scurtă boală, în 1855. După această nenorocire, Scriven a avut rareori un venit stabil și a fost nevoit să locuiască în casele altora. A avut parte și de neîncrederea vecinilor, care nu îi înțelegeau ciudățeniile sau lucrarea printre cei defavorizați. Membru al Fraților de la Plymouth, a încercat să trăiască Predica de pe Munte cât mai literal cu putință, dând și împărțind tot ce avea și făcând adesea munci umile pentru cei săraci și pentru cei cu neputințe trupești. Pentru că Scriven suferea de depresie, nimeni nu a știut dacă moartea lui prin înec în lacul Rice a fost sinucidere sau accident.
Scriven a scris "What a Friend" pentru a-și mângâia mama bolnavă din Dublin, probabil chiar după moartea celei de-a doua logodnice. Întrebat de un vecin despre scrierea textului, Scriven a răspuns cu modestie: "Domnul și cu mine l-am scris împreună." Textul a fost publicat anonim în Social Hymns, Original and Selected (1865) de Horace Hastings, dar Scriven a primit creditul cuvenit în Songs of Pilgrimage (1886) al aceluiași Hastings. Ira D. Sankey (PHH 73) a inclus textul, pe binecunoscuta melodie a lui Charles C. Converse, în diversele sale cărți de cântări (începând din 1875).
Textul lui Scriven izvorăște limpede din propriile lui experiențe de viață. Deși nu este o poezie de mare rafinament, textul are o forță duhovnicească aparte și un refren repetat cu mult efect: "take it to the Lord in prayer". Prin îndemnul lui simplu de a ne "ruga neîncetat", textul este mult iubit în multe cercuri ale creștinătății. O culegere a poeziilor lui a fost publicată în Hymns and Other Verses (1869).
Folosire în închinare:
Ca imn de încurajare la rugăciune în mijlocul "păcatelor și durerilor" pe care le întâlnim în călătoria vieții.
Psalter Hymnal Handbook
--hymnary.org
Povestea din Spate (EN)
Irish born Joseph M. Scriven (1819-1896) was 25 years old, in love and to be married. The day before his wedding his fiance died in a tragic drowning accident. Heartbroken, Joseph sailed from his homeland to start a new life in Canada. While in Canada working as a teacher, he fell in love again and became engaged to Eliza Roche, a relative of one of his students. Once again, Joseph's hopes and dreams were shattered when Eliza became ill and died before the wedding could take place.
Although one can only imagine the turmoil within this young man, history tells us that his faith in God sustained him. Soon after Eliza's death Joseph joined the Plymouth Brethren and began preaching for a Baptist church. He never married, but spent the remainder of his life giving all his time, money and even the clothes off his own back to help the less fortunate and to spread the love and compassion of Jesus wherever he went.
Around the same time that Eliza died, Joseph received word from Ireland that his mother was ill. He could not go to be with her, so he wrote a letter of comfort and enclosed one of his poems entitled What a Friend We Have in Jesus.
Many years later a friend was sitting with Joseph, as he was very ill. During this visit, the friend was very impressed when he ran across his poems, including What a Friend We Have in Jesus. As a result of this visit, almost 30 years after his letter of comfort to his mother, Joseph's poems were published in a book called Hymns and Other Verses. Soon thereafter, noted musician Charles C. Converse (1834-1918) put music to one of those poems: What a Friend We Have in Jesus.
Well-known musician and revivalist Ira D. Sankey (1840-1908) was a great admirer of Joseph Scriven. In 1875, Sankey came upon the music and words for What a Friend We Have in Jesus. He included it as the last entry into his well-known publication Sankey's Gospel Hymns Number 1.
After Joseph Scriven's death, the citizens of Port Hope, Ontario, Canada, where he gave so much of himself, erected a monument to his life. The seemingly sad and obscure life of one man resulted in so many lives being uplifted, both in his own time, and for many years after whenever the beautiful and comforting words of What a Friend We Have in Jesus are sung.
--www.sharefaith.com
Joseph M. Scriven (b. Seapatrick, County Down, Ireland, 1819; d. Bewdley, Rice Lake, ON, Canada, 1886), an Irish immigrant to Canada, wrote this text near Port Hope, Ontario, in 1855. Because his life was filled with grief and trials, Scriven often needed the solace of the Lord as described in his famous hymn.
Educated at Trinity College, Dublin, Ireland, he enrolled in a military college to prepare for an army career. However, poor health forced him to give up that ambition. Soon after came a second blow–his fiancee died in a drowning accident on the eve of their wedding in 1844. Later that year he moved to Ontario, where he taught school in Woodstock and Brantford. His plans for marriage were dashed again when his new bride-to-be died after a short illness in 1855. Following this calamity Scriven seldom had a regular income, and he was forced to live in the homes of others. He also experienced mistrust from neighbors who did not appreciate his eccentricities or his work with the underprivileged. A member of the Plymouth Brethren, he tried to live according to the Sermon on the Mount as literally as possible, giving and sharing all he had and often doing menial tasks for the poor and physically disabled. Because Scriven suffered from depression, no one knew if his death by drowning in Rice Lake was suicide or an accident.
Scriven wrote "What a Friend" to comfort his sick mother in Dublin, possibly right after the death of his second fiancee. When asked by a neighbor about his writing of the text, Scriven modestly commented, “The Lord and I did it between us.” The text was published anonymously in Horace Hastings's Social Hymns, Original and Selected (1865), but Scriven was given proper credit in Hastings's Songs of Pilgrimage (1886). Ira D. Sankey (PHH 73) included the text, set to the familiar tune by Charles C. Converse, in his various hymnals (from 1875 on).
Scriven's text clearly arises from his own experiences in life. Although not great poetry, the text has spiritual appeal and an effective repeated phrase, "take it to the Lord in prayer." Because of its simple encouragement to "pray without ceasing," the text is much loved in many circles of Christendom. A collection of his poetry was published in Hymns and Other Verses (1869).
Liturgical Use:
As a hymn of encouragement to pray amid the "sins and griefs" we encounter on our journey of life.
Psalter Hymnal Handbook
--hymnary.org
