Unde ești, unde ești,
Ești chemat să stai de strajă.
Și menirea să-ți cunoști,
Căci deasupra ta veghează
Cel ce are-n ceruri oști.
Ești chemat să stai de strajă.
Și menirea să-ți cunoști,
Căci deasupra ta veghează
Cel ce are-n ceruri oști.
Știi tu care ți-e menirea pentru ce-ai venit în lume?
Știi tu că în planul mare ai și tu un loc anume?
În răcoarea dimineții El întreabă: „unde ești?”
Și-n întunecimea nopții când străjerii ațipesc.
Știi tu că în planul mare ai și tu un loc anume?
În răcoarea dimineții El întreabă: „unde ești?”
Și-n întunecimea nopții când străjerii ațipesc.
Nu căuta să clatini munții nu dorii să-ți faci un nume.
Căci e mai de preț o umbră care arșița alină.
Chiar de nebăgat în seamă te strecori printre mulțimi.
Nu uita tu ești o taină care va vorbi la timp.
Căci e mai de preț o umbră care arșița alină.
Chiar de nebăgat în seamă te strecori printre mulțimi.
Nu uita tu ești o taină care va vorbi la timp.
Știi tu cât de mare este prețul unei pietre-n zid?
Câte vânturi ea oprește, câte taine-n ea se-nchid?
Chiar de-ai pribegii o viață nu uita că Dumnezeu,
Nu-ți primește altă jertfă decât cea din locul tău.
Câte vânturi ea oprește, câte taine-n ea se-nchid?
Chiar de-ai pribegii o viață nu uita că Dumnezeu,
Nu-ți primește altă jertfă decât cea din locul tău.
Unde ești, unde ești,
Ești chemat să stai de strajă.
Și menirea să-ți cunoști,
Căci deasupra ta veghează
Cel ce are-n ceruri oști.
Ești chemat să stai de strajă.
Și menirea să-ți cunoști,
Căci deasupra ta veghează
Cel ce are-n ceruri oști.
Știi tu care ți-e menirea pentru ce-ai venit în lume?
Știi tu că în planul mare ai și tu un loc anume?
În răcoarea dimineții El întreabă: „unde ești?”
Și-n întunecimea nopții când străjerii ațipesc.
Știi tu că în planul mare ai și tu un loc anume?
În răcoarea dimineții El întreabă: „unde ești?”
Și-n întunecimea nopții când străjerii ațipesc.
Nu căuta să clatini munții nu dorii să-ți faci un nume.
Căci e mai de preț o umbră care arșița alină.
Chiar de nebăgat în seamă te strecori printre mulțimi.
Nu uita tu ești o taină care va vorbi la timp.
Căci e mai de preț o umbră care arșița alină.
Chiar de nebăgat în seamă te strecori printre mulțimi.
Nu uita tu ești o taină care va vorbi la timp.
Știi tu cât de mare este prețul unei pietre-n zid?
Câte vânturi ea oprește, câte taine-n ea se-nchid?
Chiar de-ai pribegii o viață nu uita că Dumnezeu,
Nu-ți primește altă jertfă decât cea din locul tău.
Câte vânturi ea oprește, câte taine-n ea se-nchid?
Chiar de-ai pribegii o viață nu uita că Dumnezeu,
Nu-ți primește altă jertfă decât cea din locul tău.
