Să spuneți urmașilor voștri
Doar ce prin lupte-ați învățat,
Nu le puneți poveri pe umeri
Ce niciodată n-ați purtat.
Doar ce prin lupte-ați învățat,
Nu le puneți poveri pe umeri
Ce niciodată n-ați purtat.
Spuneți, să spuneți.
Că-n Mine totu-i cu putință.
Spuneți, să spuneți.
Că mântuirea-i prin credință.
Că-n Mine totu-i cu putință.
Spuneți, să spuneți.
Că mântuirea-i prin credință.
Nu-i îndemați spre înălțimea,
Ce nici cu gândul n-ați urcat.
Nu-i învățați să lupte-n valuri,
Când voi trăiți doar pe uscat.
Ce nici cu gândul n-ați urcat.
Nu-i învățați să lupte-n valuri,
Când voi trăiți doar pe uscat.
De ce croiți cărări răzlețe.
Eu doar o cale am lăsat.
Lăsați-mă pe Mine la cârmă,
Căci la odihnă v-am chemat.
Eu doar o cale am lăsat.
Lăsați-mă pe Mine la cârmă,
Căci la odihnă v-am chemat.
Chemați-Mă să-Mi cresc eu turma.
S-o satur și s-o păstoresc.
Iar voi cu toți căutați-Mi urma
Căci Eu aceasta eu doresc.
S-o satur și s-o păstoresc.
Iar voi cu toți căutați-Mi urma
Căci Eu aceasta eu doresc.
Să spuneți urmașilor voștri
Doar ce prin lupte-ați învățat,
Nu le puneți poveri pe umeri
Ce niciodată n-ați purtat.
Doar ce prin lupte-ați învățat,
Nu le puneți poveri pe umeri
Ce niciodată n-ați purtat.
Spuneți, să spuneți.
Că-n Mine totu-i cu putință.
Spuneți, să spuneți.
Că mântuirea-i prin credință.
Că-n Mine totu-i cu putință.
Spuneți, să spuneți.
Că mântuirea-i prin credință.
Nu-i îndemați spre înălțimea,
Ce nici cu gândul n-ați urcat.
Nu-i învățați să lupte-n valuri,
Când voi trăiți doar pe uscat.
Ce nici cu gândul n-ați urcat.
Nu-i învățați să lupte-n valuri,
Când voi trăiți doar pe uscat.
De ce croiți cărări răzlețe.
Eu doar o cale am lăsat.
Lăsați-mă pe Mine la cârmă,
Căci la odihnă v-am chemat.
Eu doar o cale am lăsat.
Lăsați-mă pe Mine la cârmă,
Căci la odihnă v-am chemat.
Chemați-Mă să-Mi cresc eu turma.
S-o satur și s-o păstoresc.
Iar voi cu toți căutați-Mi urma
Căci Eu aceasta eu doresc.
S-o satur și s-o păstoresc.
Iar voi cu toți căutați-Mi urma
Căci Eu aceasta eu doresc.
