Pe drumul lepădărilor de sine

Pe drumul lepădărilor de sine,
Pășesc în moarte pas cu pas mai jos,
Căci vreau să moară firea rea din mine
Și eul vechi, ce rob legat mă ține.
Și-apoi să-ncep așa cum se cuvine
/: O viață împreună cu Hristos. :/

Vreau să-mi depart din viața mea mândria
Și goana după slavă pe pământ.
Vorbele de rău și vrăjmășia,
Nemulțumirea, ura, lăcomia
Ce-mi fură adesea pacea, bucuria,
/: Și mă desparte de adevărul sfânt. :/

Căci nu e înviere fără moarte,
Cum nu-i nici răsărit fără apus,
Nu pot fi scris în a vieții carte
Dacă iubesc plăcerile deșarte,
Păcatul, ce de Tatăl mă desparte,
/: Și nu trăiesc viața cu Isus. :/

Nu pot trăi viața-n curăție,
De firea încă nu mi-am răstignit.
Căci firea nu dorește părtășia,
Trăirea-n pace și în armonie.
Ea caută ură, ceartă, viclenie
/: Și-un trai în felul lumii fericit. :/

O, Doamne, dă-mi, te rog, înțelepciune,
Cuvântul tău mai mult să-l îndrăgesc.
Îmi dă puteri când sunt în slăbiciune,
Dorință după multă rugăciune,
Să mă pot voii Tale blând supune,
/: Și viața, prin credință, s-o trăiesc. :/

Veghiind în bucurii și-n zile grele,
Când sunt pe munții 'naltii sau în pustiu,
Să nu cad pradă, gândurilor rele,
Ce-mi dau târcoale că să mă înșele,
Să te declar Stăpân al vieții mele,
/: Și pân' la moarte credincios să-ți fiu. :/