Povestea din Spate
"10,000 Reasons (Bless the Lord)"
de Matt Redman
WL: Povestește-ne cum ai scris "10,000 Reasons (Bless the Lord)" și ce aveai pe inimă în privința temei și a mesajului.
Redman: Am scris această cântare împreună cu un prieten foarte bun, Jonas Myrin. Este suedez și am compus mult împreună în ultimii ani. Mi-a cântat o idee pentru o parte din melodia refrenului și am găsit-o imediat inspirată. De fapt, mi s-a părut potrivirea perfectă pentru o cântare bazată pe începutul Psalmului 103. Cântarea s-a închegat foarte repede, o bună parte din ea a fost de fapt un moment spontan. Nu am idee de ce unele cântări cer luni de scris și rescris (cum a fost "Blessed Be Your Name"), iar altele vin foarte repede (cum a fost aceasta). Un lucru pe care l-am înțeles de-a lungul anilor este că nu există o regulă clară care să spună că ceva compus repede ar fi neapărat mai spiritual sau mai inspirat! Da, cântările de închinare insuflate de Dumnezeu pot fi uneori scrise foarte repede și spontan, dar alteori au cerut multă perseverență, transpirație și muncă grea!
Am iubit dintotdeauna Psalmul 103 și felul în care autorul înșiră toate acele motive minunate pentru care inima lui este plină de închinare înaintea lui Dumnezeu: El ne vindecă bolile, ne izbăvește viața din groapă, ne încununează cu bunătate și îndurare și așa mai departe. Așa că în strofele acestei cântări încercăm să facem și noi o mică listă a noastră, știind, desigur, că abia atingem suprafața vredniciei lui Dumnezeu: sunt "10,000 Reasons" pe care inimile noastre le pot găsi. Despre oricine sau orice altceva, aceasta ar fi o exagerare scandaloasă. Despre Isus, este o uriașă subestimare. Ideea din spatele cântării este aceasta: dacă te trezești într-o dimineață și nu îți vine în minte niciun motiv să Îi aduci lui Dumnezeu o jertfă de mulțumire sau de laudă, atunci poți fi sigur că ceva nu este în regulă la capătul tău de conductă, nu la al Lui. Trăim sub un șuvoi neîncetat de bunătate, blândețe, măreție și sfințenie, și în fiecare zi ni se dau motiv după motiv pentru care Isus este cu totul și pe deplin vrednic de devotamentul nostru cel mai înalt și mai bun.
Explică, te rugăm, expresia "Bless the Lord". Poate detaliezi folosirea termenului "bless" în contexte diferite, când se referă la noi și când se referă la Dumnezeu.
Redman: Îmi place expresia "Bless the Lord" și găsesc foarte utilă descrierea pe care i-o dă John Piper. El spune că, atunci când Dumnezeu ne binecuvântează, într-un anumit sens ni se adaugă ceva, viețile ne sunt îmbogățite. Dar, desigur, când spunem că noi Îl binecuvântăm pe Domnul, este altceva; nu Îi adăugăm nimic lui Dumnezeu și nu Îl îmbogățim în vreun fel, ci pur și simplu recunoaștem bogăția și belșugul Lui și ne exprimăm mulțumirea și lauda pentru ele.
Numărul din titlu amintește de "Amazing Grace". Poți intra în detaliile alegerii versurilor și în legătura dintre "10,000 reasons" și "10,000 years"?
Redman: Aveam deja versul cu "10,000 reasons" în strofa a doua. Așa că, atunci când am ajuns la strofa a treia și eram pe tema veșniciei, a venit ideea să oglindim acel număr "10,000" și, în același timp, să facem o reverență imnului vechi. Cred că acest procedeu de oglindire este ceva ce am învățat ascultând muzică country: "Temporary Home" de la Carrie Underwood și "The Baby" de la Blake Shelton sunt exemple grozave (și mai iscusite!) în acest sens. Aceste cântece au cârlige lirice, cu o întorsătură. Ca autori de cântări ne putem gândi foarte mult la cârligele melodice și muzicale, care sunt cu adevărat importante, dar nu trebuie să subestimăm impactul unui cârlig liric. Este un procedeu grozav de compoziție, dar este și de mare ajutor pentru cântarea în comun: face o cântare mai directă și mai ușor de prins.
Cântarea este bazată pe Biblie, dar nu ai folosit textul cuvânt cu cuvânt. Explică, te rugăm, câteva practici bune pentru a surprinde Scriptura în cântare.
Redman: Idealul meu în compoziție este să împletesc pasiunea cu adevărul. Iubesc cântările de închinare care sunt pline de Cuvântul lui Dumnezeu, dar care au izbucnit în mod evident din inima autorilor într-un fel pătimaș. Poți, desigur, să iei un pasaj mare din Scriptură și să îl păstrezi cuvânt cu cuvânt, compunând o melodie pentru el. Eu nu am fost niciodată prea bun la abordarea aceasta și, sincer, cred că este un lucru foarte greu de făcut în stilul în care obișnuiesc eu să scriu. Principalul câștig al acestei abordări este că oamenii pot memora Biblia prin cântare, și sunt multe de lăudat în privința aceasta (scopul meu personal nu a fost însă niciodată memorarea Scripturii, oricât de minunată ar fi ea). Dar scopul meu principal în compoziție este să văd ceva din Isus și apoi să reflect acel ceva. Așa că am mers întotdeauna pe o cale diferită.
Cel mai bun mod în care o pot descrie se găsește, de fapt, în cartea lui Eugene Peterson, Under the Unpredictable Plant. El scrie că, atunci când Iona este în pântecele peștelui, revarsă o rugăciune de mare pasiune, dar observă că nicio frază din rugăciune nu este originală: totul vine din Psalmi. De fapt, nu vine dintr-un singur psalm, ci din mulți psalmi diferiți. Deci Iona nu recită pur și simplu un pasaj din Scriptură în acel moment. Își revarsă inima, iar multe fraze diferite din Psalmi se împletesc în rugăciunea lui. Ideea este că Iona se află într-o situație intensă, iar ceea ce se revarsă din el este cu totul din inimă și, în același timp, cu totul plin de Cuvântul lui Dumnezeu. Idealul meu este ca același lucru să fie adevărat și în scrierea cântărilor de închinare: să fim atât de plini de adevărul Scripturii, încât în cele mai intense momente ale vieții, fie bucurie, fie întristare, ceea ce se revarsă cu pasiune din inimile noastre să fie pătruns de Cuvântul lui Dumnezeu. Poate nu va fi un pasaj întreg din Scriptură; poate cântarea poartă esența a ceva ce a spus Pavel într-una din epistolele lui, cu o frază sau două din Psalmi, cu un ecou din ceva ce a spus Isus la un moment dat în Evanghelii, și cu ceva din Vechiul Testament pe deasupra. Aceasta este cu siguranță o cheie pentru ca melodiile noastre să fie sincere și autentice, și totuși pline de adevărul care schimbă viața și Îl onorează pe Dumnezeu.
--worshipleader.com
Povestea din Spate (EN)
“10,000 Reasons (Bless the Lord)”
By Matt Redman
WL: Please share the specifics of writing “10,000 Reasons (Bless the Lord)”and what was on your heart as far as the theme and focus?
Redman: I wrote this song with a great friend, Jonas Myrin. He’s a Swedish guy who I’ve sat down to song-write with lots over the last few years. He played me an idea for some of the chorus melody, and I found it immediately inspiring. In fact, it felt like a perfect fit for a song based on the opening of Psalm 103. The song came together really quickly—a good chunk of the song was actually a spontaneous moment. I have no idea why some songs take months of writing and re-writing (like “Blessed Be Your Name”) and others arrive really swiftly (like this one). One thing I’ve realized over the years is there’s no distinct rule that says that something composed quickly must therefore be more spiritual or inspired! Yes, God-breathed inspired worship songs can at times be written very quickly and spontaneously—but at other times they’ve involved a lot of perseverance, perspiration, and hard work!
I’ve always loved Psalm 103 and how the writer lists all of these brilliant reasons why his heart is full of worship for God: he heals our diseases, redeems our lives from the pit, crowns us with love and compassion, etc. So in the verses of this song we try and make a little list of our own—noting of course that we’re hardly even scratching the surface of God’s worth—there are “10,000 Reasons” for our hearts to find. With anyone or anything else, that would be an outrageous overstatement. With Jesus, it is a huge understatement. The point behind the song is this: if you wake up one morning and you cannot think of a reason to bring God some kind of offering of thanks or praise, then you can be sure there’s something wrong at your end of the pipeline, and not his. We live beneath an unceasing flow of goodness, kindness, greatness, and holiness, and every day we’re given reason after reason why Jesus is so completely and utterly worthy of our highest and best devotion.
Please explain the phrase “Bless the Lord.” Perhaps explicate the usage of the term “bless” in different contexts—as applied to us and to God?
Redman: I like the phrase “Bless the Lord” and find John Piper’s description of what this means really helpful. He says that when God ‘blesses’ us we are in a sense being added to, and having our lives enriched. But of course when we say we “bless the Lord,” it’s different; we’re not adding to God or enriching Him in any way, we are simply recognizing his richness and bounty, and expressing our thanks and praise for it.
The number in the title echoes “Amazing Grace.” Can you delve into the intricacies of your lyric choice and the connection between “10,000 reasons” and “10,000 years”?
Redman: We already had the “10,000 reasons” lyric in verse two. So when it got to writing verse three, and we were on the theme of eternity, the idea came to mirror that “10,000” number and at the same time give a nod to the old hymn. I think that mirroring device is something I’d learned from listening to country music—Carrie Underwood’s “Temporary Home” and Blake Shelton’s “The Baby” are great (and more skillful!) examples of that. These songs have lyrical hooks, with a twist. As songwriters we can think so much about including melodic and musical hooks, which is really important, but we mustn’t underestimate the impact of a lyrical hook too. It’s a great songwriting device, but it’s also a really helpful congregational one—making a song more instant and easy to grab on to.
This song is Bible-based, but you didn’t use the text word-for-word. Please explain some good practices in capturing Scripture in song.
Redman: My ideal for songwriting is to infuse passion with truth. I love worship songs that are so rich with the word of God, but very obviously exploded out of the heart of the songwriters in a passionate way. You can, of course, take a big chunk of Scripture and keep it word for word, composing a melody for it. I’ve never been very good at that approach and honestly I think it’s a very tricky thing to do, within the style that I tend to write in. The main benefit of that approach is that people can commit the Bible to memory through song, and there’s much to be said that’s very commendable about that (my personal aim has never really been the memorizing of Scripture, as brilliant as that is). But my main aim in songwriting is to see something of Jesus, and then reflect it. So I’ve always taken a different approach.
The best way I can describe it is actually found in Eugene Peterson’s book, Under the Unpredictable Plant. He writes that when Jonah is in the belly of the fish he pours out a prayer of great passion but notes that not one phrase in the prayer is original—it all comes from the Psalms. In fact, it comes not just from one psalm, but many different psalms. So he’s not just reciting a piece of Scripture in that moment. He’s pouring out his heart, and many different phrases from the Psalms are being woven together into his prayer. The point is, Jonah is in an intense situation, and what pours out of him is utterly heartfelt, and yet also utterly full of the Word of God. My ideal is that the same could be true in the writing of worship songs—that we could be so full of the truth of Scripture that in our most intense moments in life, be it joy or sorrow, what pours passionately out of our hearts is infused with the Word of God. It may not be a whole portion of Scripture—perhaps the song contains an essence of something Paul said in one of his letters, with a phrase or two from the Psalms, with an overtone of what Jesus said at one point in the Gospels, and something from the Old Testament in there too. That’s definitely a key to make sure our songs are raw and real—and yet full of life-changing and God-honoring truth.
--worshipleader.com
