E a D
De-orice dar care biruie firea,
G e
De puteri, de cununi,
Mai p
Munti înalti si cetati,
Si-ti arunci peste veacuri privirea.
Dar în cele cerești
Ești atât cât iubești.
Mai presus de orice e iubirea!
Gem în cale-I furtuni,
Se cutremura toata zidirea.
Dar în susurul blând
Îl auzi murmurând:
Mai presus de orice e iubirea!
Pentru Templul Etern!
Orice piatra îsi are menirea.
Chiar pamântu-i primit,
Căci Isus l-a sfințit,
Căci a scris pe pamânt ce-i iubirea!
E a D
De-orice dar care biruie firea,
G e
De puteri, de cununi,
Mai p
Munti înalti si cetati,
Si-ti arunci peste veacuri privirea.
Dar în cele cerești
Ești atât cât iubești.
Mai presus de orice e iubirea!
Gem în cale-I furtuni,
Se cutremura toata zidirea.
Dar în susurul blând
Îl auzi murmurând:
Mai presus de orice e iubirea!
Pentru Templul Etern!
Orice piatra îsi are menirea.
Chiar pamântu-i primit,
Căci Isus l-a sfințit,
Căci a scris pe pamânt ce-i iubirea!