Ispășirea planificată. Dumnezeu, înainte de a crea ceva, a hotărât toate evenimentele care vor avea loc, fie decretiv, fie permisiv. Păcatul nu l-a luat prin surprindere pe Dumnezeu, ci a fost inclus în planul Lui înainte de întemeierea lumii. Tot înainte de creația lumii (în sfatul și legământul harului) a fost hotărâtă și calea de salvare din păcat, în cel mai mic detaliu (Evr. 10: 5-10; vezi subcapitolul Legământul harului, cap. 5. III. 4 și 5).
A. Cauza jertfei de ispășire: iubirea specială, discriminatorie a lui Dumnezeu (Ioan 3: 16, 1 Ioan 4: 9, 10; Ef. 5: 2; Rom. 8: 31, 32). Această iubire (agape) este o preocupare activă, altruistă pentru binele celor iubiți în acest fel. Este veșnică (Ier. 31: 3), neschimbătoare (Num. 23: 19), totală (Ioan 15: 13; Rom. 5: 8).
I. Scriptura ni-L prezintă pe Dumnezeu ca având o iubire generală față de creație, arătând tuturor oamenilor bunăvoință, răbdare (Mat. 5: 45; Rom. 2: 4), însă El manifestă o iubire specială pe care o arată doar unor oameni (Evr. 12: 6-8; Rom. 9: 13). Această iubire specială a fost și cauza alegerii unora dintre oameni pentru mântuire (Ef. 1: 5, 9, 11)
B. Scopul jertfei de ispășire este absolut necesar să fie cunoscut, pentru a înțelege valoarea jertfei lui Cristos.
I. În primul rând, intenția lui Dumnezeu în a-L da pe Fiul Său și intenția Fiului în sacrificarea Sa a fost manifestarea gloriei Maiestății lui Dumnezeu, dezvăluirea iubirii Sale nemărginite și a harului Său (Ioan 3: 16; Rom. 5: 8; Ef. 1: 6, etc.)
Ii. În al doilea rând, intenția a constat în mântuirea poporului lui Cristos (Mat. 1: 21; Ioan 10: 10, etc.), conform planului pe care Dumnezeu Îl alcătuise și al legământului harului.
A. Cauza jertfei de ispășire: iubirea specială, discriminatorie a lui Dumnezeu (Ioan 3: 16, 1 Ioan 4: 9, 10; Ef. 5: 2; Rom. 8: 31, 32). Această iubire (agape) este o preocupare activă, altruistă pentru binele celor iubiți în acest fel. Este veșnică (Ier. 31: 3), neschimbătoare (Num. 23: 19), totală (Ioan 15: 13; Rom. 5: 8).
I. Scriptura ni-L prezintă pe Dumnezeu ca având o iubire generală față de creație, arătând tuturor oamenilor bunăvoință, răbdare (Mat. 5: 45; Rom. 2: 4), însă El manifestă o iubire specială pe care o arată doar unor oameni (Evr. 12: 6-8; Rom. 9: 13). Această iubire specială a fost și cauza alegerii unora dintre oameni pentru mântuire (Ef. 1: 5, 9, 11)
B. Scopul jertfei de ispășire este absolut necesar să fie cunoscut, pentru a înțelege valoarea jertfei lui Cristos.
I. În primul rând, intenția lui Dumnezeu în a-L da pe Fiul Său și intenția Fiului în sacrificarea Sa a fost manifestarea gloriei Maiestății lui Dumnezeu, dezvăluirea iubirii Sale nemărginite și a harului Său (Ioan 3: 16; Rom. 5: 8; Ef. 1: 6, etc.)
Ii. În al doilea rând, intenția a constat în mântuirea poporului lui Cristos (Mat. 1: 21; Ioan 10: 10, etc.), conform planului pe care Dumnezeu Îl alcătuise și al legământului harului.
Ispășirea planificată. Dumnezeu, înainte de a crea ceva, a hotărât toate evenimentele care vor avea loc, fie decretiv, fie permisiv. Păcatul nu l-a luat prin surprindere pe Dumnezeu, ci a fost inclus în planul Lui înainte de întemeierea lumii. Tot înainte de creația lumii (în sfatul și legământul harului) a fost hotărâtă și calea de salvare din păcat, în cel mai mic detaliu (Evr. 10: 5-10; vezi subcapitolul Legământul harului, cap. 5. III. 4 și 5).
A. Cauza jertfei de ispășire: iubirea specială, discriminatorie a lui Dumnezeu (Ioan 3: 16, 1 Ioan 4: 9, 10; Ef. 5: 2; Rom. 8: 31, 32). Această iubire (agape) este o preocupare activă, altruistă pentru binele celor iubiți în acest fel. Este veșnică (Ier. 31: 3), neschimbătoare (Num. 23: 19), totală (Ioan 15: 13; Rom. 5: 8).
I. Scriptura ni-L prezintă pe Dumnezeu ca având o iubire generală față de creație, arătând tuturor oamenilor bunăvoință, răbdare (Mat. 5: 45; Rom. 2: 4), însă El manifestă o iubire specială pe care o arată doar unor oameni (Evr. 12: 6-8; Rom. 9: 13). Această iubire specială a fost și cauza alegerii unora dintre oameni pentru mântuire (Ef. 1: 5, 9, 11)
B. Scopul jertfei de ispășire este absolut necesar să fie cunoscut, pentru a înțelege valoarea jertfei lui Cristos.
I. În primul rând, intenția lui Dumnezeu în a-L da pe Fiul Său și intenția Fiului în sacrificarea Sa a fost manifestarea gloriei Maiestății lui Dumnezeu, dezvăluirea iubirii Sale nemărginite și a harului Său (Ioan 3: 16; Rom. 5: 8; Ef. 1: 6, etc.)
Ii. În al doilea rând, intenția a constat în mântuirea poporului lui Cristos (Mat. 1: 21; Ioan 10: 10, etc.), conform planului pe care Dumnezeu Îl alcătuise și al legământului harului.
A. Cauza jertfei de ispășire: iubirea specială, discriminatorie a lui Dumnezeu (Ioan 3: 16, 1 Ioan 4: 9, 10; Ef. 5: 2; Rom. 8: 31, 32). Această iubire (agape) este o preocupare activă, altruistă pentru binele celor iubiți în acest fel. Este veșnică (Ier. 31: 3), neschimbătoare (Num. 23: 19), totală (Ioan 15: 13; Rom. 5: 8).
I. Scriptura ni-L prezintă pe Dumnezeu ca având o iubire generală față de creație, arătând tuturor oamenilor bunăvoință, răbdare (Mat. 5: 45; Rom. 2: 4), însă El manifestă o iubire specială pe care o arată doar unor oameni (Evr. 12: 6-8; Rom. 9: 13). Această iubire specială a fost și cauza alegerii unora dintre oameni pentru mântuire (Ef. 1: 5, 9, 11)
B. Scopul jertfei de ispășire este absolut necesar să fie cunoscut, pentru a înțelege valoarea jertfei lui Cristos.
I. În primul rând, intenția lui Dumnezeu în a-L da pe Fiul Său și intenția Fiului în sacrificarea Sa a fost manifestarea gloriei Maiestății lui Dumnezeu, dezvăluirea iubirii Sale nemărginite și a harului Său (Ioan 3: 16; Rom. 5: 8; Ef. 1: 6, etc.)
Ii. În al doilea rând, intenția a constat în mântuirea poporului lui Cristos (Mat. 1: 21; Ioan 10: 10, etc.), conform planului pe care Dumnezeu Îl alcătuise și al legământului harului.
