Doamne, câtă fericire,
Cătă pace am primit,
Câtă sfântă ocrotire
De la Tine, Doamne Sfânt
Cătă pace am primit,
Câtă sfântă ocrotire
De la Tine, Doamne Sfânt
Cuvinte n-am de-ajuns
Să pot să-Ți mulțumesc,
Că-n suflet mi-ai sădit al Tău cuvânt;
Din grele strâmtorări,
Doar harul Tău ceresc
M-a scos și m-a-ntărit să-Ți cânt!
Să pot să-Ți mulțumesc,
Că-n suflet mi-ai sădit al Tău cuvânt;
Din grele strâmtorări,
Doar harul Tău ceresc
M-a scos și m-a-ntărit să-Ți cânt!
Când eram zdrobit pe cale,
Și când toți m-au părăsit,
Tu mi-ai fost a mea salvare,
Tu cu fapta m-ai iubit!
Și când toți m-au părăsit,
Tu mi-ai fost a mea salvare,
Tu cu fapta m-ai iubit!
Mâna Ta a fost cu mine
Pretutindeni, în nevoi,
M-a condus mereu, cu bine,
Dându-mi și speranțe noi,
Pretutindeni, în nevoi,
M-a condus mereu, cu bine,
Dându-mi și speranțe noi,
Doamne, câtă fericire,
Cătă pace am primit,
Câtă sfântă ocrotire
De la Tine, Doamne Sfânt
Cătă pace am primit,
Câtă sfântă ocrotire
De la Tine, Doamne Sfânt
Cuvinte n-am de-ajuns
Să pot să-Ți mulțumesc,
Că-n suflet mi-ai sădit al Tău cuvânt;
Din grele strâmtorări,
Doar harul Tău ceresc
M-a scos și m-a-ntărit să-Ți cânt!
Să pot să-Ți mulțumesc,
Că-n suflet mi-ai sădit al Tău cuvânt;
Din grele strâmtorări,
Doar harul Tău ceresc
M-a scos și m-a-ntărit să-Ți cânt!
Când eram zdrobit pe cale,
Și când toți m-au părăsit,
Tu mi-ai fost a mea salvare,
Tu cu fapta m-ai iubit!
Și când toți m-au părăsit,
Tu mi-ai fost a mea salvare,
Tu cu fapta m-ai iubit!
Mâna Ta a fost cu mine
Pretutindeni, în nevoi,
M-a condus mereu, cu bine,
Dându-mi și speranțe noi,
Pretutindeni, în nevoi,
M-a condus mereu, cu bine,
Dându-mi și speranțe noi,
