Sfântul Cuvânt la noi poposise;
Din cer primit-am Mântuitor.
Muri pe cruce, și-apoi se-ntoarse,
Ca să ne fie mijlocitor.
Din cer primit-am Mântuitor.
Muri pe cruce, și-apoi se-ntoarse,
Ca să ne fie mijlocitor.
Să Îl slăvim pe Domnul, ce-n ceruri
Ne pregătește un alb veșmânt,
Și o cetate de giuvaieruri,
Ce coborâ-va pe-un nou Pământ.
Ne pregătește un alb veșmânt,
Și o cetate de giuvaieruri,
Ce coborâ-va pe-un nou Pământ.
Să Îl poftim în inima noastră,
Căci El dorește să fie-n noi;
Și să-I slăvim ființa măiastră,
În care suntem câte-un altoi.
Căci El dorește să fie-n noi;
Și să-I slăvim ființa măiastră,
În care suntem câte-un altoi.
Să ne sfințim a noastră umblare;
Cu El în inimi, noi să trăim,
Să-I dăm tot timpul, Lui ascultare,
Dovedind astfel, că Îl iubim.
Cu El în inimi, noi să trăim,
Să-I dăm tot timpul, Lui ascultare,
Dovedind astfel, că Îl iubim.
Sfântul Cuvânt la noi poposise;
Din cer primit-am Mântuitor.
Muri pe cruce, și-apoi se-ntoarse,
Ca să ne fie mijlocitor.
Din cer primit-am Mântuitor.
Muri pe cruce, și-apoi se-ntoarse,
Ca să ne fie mijlocitor.
Să Îl slăvim pe Domnul, ce-n ceruri
Ne pregătește un alb veșmânt,
Și o cetate de giuvaieruri,
Ce coborâ-va pe-un nou Pământ.
Ne pregătește un alb veșmânt,
Și o cetate de giuvaieruri,
Ce coborâ-va pe-un nou Pământ.
Să Îl poftim în inima noastră,
Căci El dorește să fie-n noi;
Și să-I slăvim ființa măiastră,
În care suntem câte-un altoi.
Căci El dorește să fie-n noi;
Și să-I slăvim ființa măiastră,
În care suntem câte-un altoi.
Să ne sfințim a noastră umblare;
Cu El în inimi, noi să trăim,
Să-I dăm tot timpul, Lui ascultare,
Dovedind astfel, că Îl iubim.
Cu El în inimi, noi să trăim,
Să-I dăm tot timpul, Lui ascultare,
Dovedind astfel, că Îl iubim.
