O țară mea, frumoasă ești,
Spre tine-alerg cu dor mereu,
Strălucirea ta cea mare
Îmi face-ușor drumul cel greu.
Spre tine-alerg cu dor mereu,
Strălucirea ta cea mare
Îmi face-ușor drumul cel greu.
O, țara mea, o, scumpul meu salaș,
În tine eu m-oi bucura nespus
Când cu Domnul, în curând,
Eu voi sta,
Cu El mă voi bucura pururea!
În tine eu m-oi bucura nespus
Când cu Domnul, în curând,
Eu voi sta,
Cu El mă voi bucura pururea!
Căci Domnul meu, Stăpân iubit,
Domnește-acolo ne-ncetat;
De-ai Lui iubiți El e slăvit,
De oști cerești e-nconjurat.
Domnește-acolo ne-ncetat;
De-ai Lui iubiți El e slăvit,
De oști cerești e-nconjurat.
Acolo nu-i nici plâns, nici chin,
Nici lacrimi, moarte, nici păcat;
Acolo-i harul cel divin
Și eu am loc, ce minunat!
Nici lacrimi, moarte, nici păcat;
Acolo-i harul cel divin
Și eu am loc, ce minunat!
O țară mea, frumoasă ești,
Spre tine-alerg cu dor mereu,
Strălucirea ta cea mare
Îmi face-ușor drumul cel greu.
Spre tine-alerg cu dor mereu,
Strălucirea ta cea mare
Îmi face-ușor drumul cel greu.
O, țara mea, o, scumpul meu salaș,
În tine eu m-oi bucura nespus
Când cu Domnul, în curând,
Eu voi sta,
Cu El mă voi bucura pururea!
În tine eu m-oi bucura nespus
Când cu Domnul, în curând,
Eu voi sta,
Cu El mă voi bucura pururea!
Căci Domnul meu, Stăpân iubit,
Domnește-acolo ne-ncetat;
De-ai Lui iubiți El e slăvit,
De oști cerești e-nconjurat.
Domnește-acolo ne-ncetat;
De-ai Lui iubiți El e slăvit,
De oști cerești e-nconjurat.
Acolo nu-i nici plâns, nici chin,
Nici lacrimi, moarte, nici păcat;
Acolo-i harul cel divin
Și eu am loc, ce minunat!
Nici lacrimi, moarte, nici păcat;
Acolo-i harul cel divin
Și eu am loc, ce minunat!
