O răsplătește-ne Tu anii

O răsplătește-ne Tu anii,
În care n-am fost fericiți
În care n-am avut betani
Și-n suflet n-am fost odihniți.

Toți anii-atâtor răni și patimi,
Toți anii plini de despărțiri
În care am stropit cu lacrimi
Cărările-atâtor iubiri…

Atâtea vremi zbuciumare
Trăite fără de răgaz
Și-atâtea lacrime amare
Ce-ades ne-au curs pe-al nost' obraz.

O răsplătește-ne, Tu Doamne,
Atâția ani și i-am trăit
În colții urilor haine
Și-n chinul greu cel mai cumplit.

Ni-i răsplătește cu izbândă
Cu biruinți și mângâieri
Cu dragoste și mai arzândă
Și cu mai sfinte amintiri.

Cu întâlniri și mai mărețe
Cu-mbrățișări mai plin de dor
Cu vremi de mai multă binețe
Și cu iubiri ce nu mai mor.

Căci tot ne-am stins în greul vieții
Căutând un mai măreț statut
Bătând la porțile dreptății
Și tot pierzând ce am avut.

Ne-am sfâșiat și haina în pripă
Crezând că totul-i ruinat
Pierdut-am și-ultima aripă,
Cu care-abia Te-a mai căutat.

Și-acum plângând pe vatra veche
Zdrobiți de dor și așteptări
Iar Te-așteptăm cu duhu-n veghe
Să ne ridici la Tine-n zări.

Căci nopți de patimi iar se lasă
Cu-nspăimântări și reci fiori
Să-Ți pierdem urma către Casă
Chiar la ivirea Zorilor.
Ne ține în credință tare
Sfinții în harul Tău divin
Să-Ți fim în ziua-aceea mare,
Isuse, rodul Tău deplin.