O CE TRISTĂ-MI ESTE VIAȚA

O ce tristă-mi este viața
Când nu-l simt pe Dumnezeu
Lângă mine-n orice vreme
Și la bine și la greu.

Trist mă scol spre dimineață
Trist petrec ai zile-i zori
Și tot trist mă duc spre seară
La odihnă în fiori.

Dorm ușor dar n-am odihnă
Și-atunci grabnic mă trezesc,
Să mă plec în rugăciune
Suspinând să-I glăsuiesc:

O ce-amară-mi este viața
Fără Tine Doamne Sfânt
Hai, mai vino și mă iartă
Și primește-mă cum sunt!

Căci Te chem cu viața-ntreagă
Din căderi să mă pui sus,
În statornica credință
Și-n sfințenia Ta Isus.

Dă-mi nădejde și lumină
Ca din nou să Te simțesc
În viața mea de-a pururi
Până calea mi-o sfârșesc!

Și-atunci văd cum toate, toate
Își iau zborul spre apus
Și tristețea cu-a ei lanțuri
Și depresia, gându-ascuns.

Și îndată iar se lasă
Bucuria-n duhul meu,
Începând să-L simt în toate
Iar, pe Bunul Dumnezeu.