O, ce frumoasă ești Iubito,
Biserică, Mireasa Mea,
Ce minunate sunt acele
Podoabe ce te fac așa.
Biserică, Mireasa Mea,
Ce minunate sunt acele
Podoabe ce te fac așa.
O, ce frumoasă ți-e Credința,
Primită-n cugetul smerit,
Curată, sinceră, adâncă,
Statornică pân-la sfârșit.
Primită-n cugetul smerit,
Curată, sinceră, adâncă,
Statornică pân-la sfârșit.
Ce minunată ți-e Nădejdea,
Ce nu te-a clătinat nicicând,
În orișice-ncercări aceeași
Tărie și-ndrăzneală-având…
Ce nu te-a clătinat nicicând,
În orișice-ncercări aceeași
Tărie și-ndrăzneală-având…
Ce îngerească ți-e Iubirea
Ce lângă Mine te-a ținut,
În dulce, negrăit de dulcea
Unire de la început.
Ce lângă Mine te-a ținut,
În dulce, negrăit de dulcea
Unire de la început.
Ce sfințită-ți este Curăția,
Din dulcii, limpezi ochii tăi
Ce nicicând n-au privit pe nimeni,
Căzuți, disprețuiți și răi.
Din dulcii, limpezi ochii tăi
Ce nicicând n-au privit pe nimeni,
Căzuți, disprețuiți și răi.
Ce mișcătoare-i Umilința
Asemeni crinului rănit,
Ce-și dăruie mai mult mireasma
Cu cât e și mai mult zdrobit…
Asemeni crinului rănit,
Ce-și dăruie mai mult mireasma
Cu cât e și mai mult zdrobit…
Ce îndelungă ți-e Răbdarea,
Ce te-a-nvățat să taci și blând
Să ierți, să suferi liniștită
Și să nădăjduiești crezând.
Ce te-a-nvățat să taci și blând
Să ierți, să suferi liniștită
Și să nădăjduiești crezând.
Ce sfântă, ce duioasă-i Mila,
Ce te-a plecat spre cel lovit,
Să mângâi, să ajuți, să dărui,
Nemustrător, tăcut, simțit…
Ce te-a plecat spre cel lovit,
Să mângâi, să ajuți, să dărui,
Nemustrător, tăcut, simțit…
Ce mișcătoare ți-e Iertarea
Ce-mbrățișează pe vrăjmaș,
Numindu-l frate și făcându-l
Aceleiași iubiri părtaș.
Ce-mbrățișează pe vrăjmaș,
Numindu-l frate și făcându-l
Aceleiași iubiri părtaș.
Ce minunat împodobită
E-n totul tot făptura ta.
O, ce frumoasă… ce frumoasă
Ești tu pe veci, Mireasa Mea!
E-n totul tot făptura ta.
O, ce frumoasă… ce frumoasă
Ești tu pe veci, Mireasa Mea!
O, ce frumoasă ești Iubito,
Biserică, Mireasa Mea,
Ce minunate sunt acele
Podoabe ce te fac așa.
Biserică, Mireasa Mea,
Ce minunate sunt acele
Podoabe ce te fac așa.
O, ce frumoasă ți-e Credința,
Primită-n cugetul smerit,
Curată, sinceră, adâncă,
Statornică pân-la sfârșit.
Primită-n cugetul smerit,
Curată, sinceră, adâncă,
Statornică pân-la sfârșit.
Ce minunată ți-e Nădejdea,
Ce nu te-a clătinat nicicând,
În orișice-ncercări aceeași
Tărie și-ndrăzneală-având…
Ce nu te-a clătinat nicicând,
În orișice-ncercări aceeași
Tărie și-ndrăzneală-având…
Ce îngerească ți-e Iubirea
Ce lângă Mine te-a ținut,
În dulce, negrăit de dulcea
Unire de la început.
Ce lângă Mine te-a ținut,
În dulce, negrăit de dulcea
Unire de la început.
Ce sfințită-ți este Curăția,
Din dulcii, limpezi ochii tăi
Ce nicicând n-au privit pe nimeni,
Căzuți, disprețuiți și răi.
Din dulcii, limpezi ochii tăi
Ce nicicând n-au privit pe nimeni,
Căzuți, disprețuiți și răi.
Ce mișcătoare-i Umilința
Asemeni crinului rănit,
Ce-și dăruie mai mult mireasma
Cu cât e și mai mult zdrobit…
Asemeni crinului rănit,
Ce-și dăruie mai mult mireasma
Cu cât e și mai mult zdrobit…
Ce îndelungă ți-e Răbdarea,
Ce te-a-nvățat să taci și blând
Să ierți, să suferi liniștită
Și să nădăjduiești crezând.
Ce te-a-nvățat să taci și blând
Să ierți, să suferi liniștită
Și să nădăjduiești crezând.
Ce sfântă, ce duioasă-i Mila,
Ce te-a plecat spre cel lovit,
Să mângâi, să ajuți, să dărui,
Nemustrător, tăcut, simțit…
Ce te-a plecat spre cel lovit,
Să mângâi, să ajuți, să dărui,
Nemustrător, tăcut, simțit…
Ce mișcătoare ți-e Iertarea
Ce-mbrățișează pe vrăjmaș,
Numindu-l frate și făcându-l
Aceleiași iubiri părtaș.
Ce-mbrățișează pe vrăjmaș,
Numindu-l frate și făcându-l
Aceleiași iubiri părtaș.
Ce minunat împodobită
E-n totul tot făptura ta.
O, ce frumoasă… ce frumoasă
Ești tu pe veci, Mireasa Mea!
E-n totul tot făptura ta.
O, ce frumoasă… ce frumoasă
Ești tu pe veci, Mireasa Mea!
