Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubirea,
Căci n-are seamăn și n-are hotar,
Ca să salvezi de moarte omenirea
Tu ai murit pe cruce la Calvar.
Căci n-are seamăn și n-are hotar,
Ca să salvezi de moarte omenirea
Tu ai murit pe cruce la Calvar.
În Universul fără de hotare
De ce-ai creat Pământul, nu pot ști…
/: Nu înțeleg Isuse, de ce oare
Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
De ce-ai creat Pământul, nu pot ști…
/: Nu înțeleg Isuse, de ce oare
Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
Tu, Cel ce ești Părintele științei,
Atotcunoscătorul Dumnezeu,
Ai coborât în valea umilinței
Și ai iertat pe veci păcatul meu!
Atotcunoscătorul Dumnezeu,
Ai coborât în valea umilinței
Și ai iertat pe veci păcatul meu!
Nu înțeleg miracolul iertării
Față de omul ce s-a lepădat…
/: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării
Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
Față de omul ce s-a lepădat…
/: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării
Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
Ți-ai arătat la cruce bunătatea,
Să mori în locul nostru ai ales,
Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea
Ce pentru oameni e de ne-nțeles…
Să mori în locul nostru ai ales,
Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea
Ce pentru oameni e de ne-nțeles…
Căci îngrădită-mi este acum gândirea
Să pot pătrunde tainele cerești,
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea
Dar pot să spun Isus, cât mă iubești… :/
Să pot pătrunde tainele cerești,
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea
Dar pot să spun Isus, cât mă iubești… :/
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubirea,
Căci n-are seamăn și n-are hotar,
Ca să salvezi de moarte omenirea
Tu ai murit pe cruce la Calvar.
Căci n-are seamăn și n-are hotar,
Ca să salvezi de moarte omenirea
Tu ai murit pe cruce la Calvar.
În Universul fără de hotare
De ce-ai creat Pământul, nu pot ști…
/: Nu înțeleg Isuse, de ce oare
Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
De ce-ai creat Pământul, nu pot ști…
/: Nu înțeleg Isuse, de ce oare
Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
Tu, Cel ce ești Părintele științei,
Atotcunoscătorul Dumnezeu,
Ai coborât în valea umilinței
Și ai iertat pe veci păcatul meu!
Atotcunoscătorul Dumnezeu,
Ai coborât în valea umilinței
Și ai iertat pe veci păcatul meu!
Nu înțeleg miracolul iertării
Față de omul ce s-a lepădat…
/: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării
Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
Față de omul ce s-a lepădat…
/: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării
Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
Ți-ai arătat la cruce bunătatea,
Să mori în locul nostru ai ales,
Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea
Ce pentru oameni e de ne-nțeles…
Să mori în locul nostru ai ales,
Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea
Ce pentru oameni e de ne-nțeles…
Căci îngrădită-mi este acum gândirea
Să pot pătrunde tainele cerești,
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea
Dar pot să spun Isus, cât mă iubești… :/
Să pot pătrunde tainele cerești,
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea
Dar pot să spun Isus, cât mă iubești… :/
