Nu poate nimeni să descrie - Bunătatea Lui Dumnezeu

Nu poate nimeni să descrie
În vorbe bunătatea Ta
Căci Tu ești, Doamne, din vecie
A bunătății mărturie
Pentru acei ce vor să știe
/: Cum răsplătește dragostea. :/

Tu ești iubirea care'nvinge,
Cu bine răului plătind!
Ești Dumnezeul care plânge…
O pâine ce în dar se frânge
Și-n chinul cel mai greu se stinge
/: Pe crucea Golgotei muri. :/

Noi ți-am dat crucea ca răsplată
Făcând vrăjmașului pe plac
Dar Tu, iubire'ntruchipată
În clipa cea mai blestemată
Strigai din chin: „O sfinte Tată,
/: O, iartă-i, că nu știu ce fac!” :/

Și astăzi când din neveghere
În al ispitelor tumult
Alunecăm ne dai putere,
Simțim divina-Ți mângâiere
/: Și după orișice cădere
/: Tu ne iubești parcă mai mult… :/