Nevoia de har se vede in caderea omului.
2. Trebuie să tratăm și NATURA OMULUI, așa că trebuie să vorbim despre doctrina antropologiei – doctrina despre om
A. Există trei opinii despre om așa cum a fost el creat de Dumnezeu:
I. Numai materie: omul este doar un animal, nimic mai mult
Ii. Dihotomism: omul are un trup material și un spirit sau suflet imaterial
Iii. Trihotomism: omul este (1) trup (2) suflet (3) spirit (1 Țes. 5: 23 „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”, Evr. 4: 12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.”). În vreme ce Biblia folosește termenii „suflet” și „duh” într-un mod aparent suprapus și interschimbabil, în Noul Testament pare clar că omul este compus din trei „părți” – nu că aceste trei „părți” pot fi împărțite.
1. Evident, trupul omului este partea fizică.
2. Sufletul omului este partea prin care el se cunoaște pe sine și lucrurile care îl înconjoară. Acesta este compus din:
A. Intelect – facultatea de percepție și gândire. Este puterea omului de a cunoaște și de a primi cunoaștere. Fără aceasta, omul nu ar fi o ființă morală (Ioan 9: 41 „”Dacă ați fi orbi„le-a răspuns Isus”n-ați avea păcat; dar acum ziceți: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne. „)
B. Sentiment sau emoție – capacitatea de a iubi, a urî, etc.
C. Voință –”puterea de a alege între motive și de a direcționa activitatea ulterioară conform motivelor alese„, în alte cuvinte,”puterea de a alege o finalitate și mijloacele de a o atinge„.
D. Conștiința este puterea minții de a cunoaște binele și răul și de a simți obligația de a alege binele. Rațiunea este implicată în conștiință. Aceasta acționează conform standardelor acceptate de intelect. Așadar, conștiința ne ghidează corect direct proporțional cu standardul pe care l-am acceptat ca ghid.
3. Spiritul omului este partea prin care omul Îl poate cunoaște pe
Dumnezeu și poate avea comuniune cu El (Rom. 8: 16” Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu. „; 1 Cor. 6: 17, 20” Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El. „,” Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu. „)
3. OMUL A FOST CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1: 26, 27” Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. „)
A. Nu în partea sa materială – Dumnezeu este Spirit (Ioan 4: 24” Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr. „) în vreme ce omul este mai mult decât duh și este clar limitat în timp și spațiu de trupul său.
B. Imaginea lui Dumnezeu se reflecta în Adam astfel:
I. Prin sfințenie. Sfințenia este principalul atribut al lui Dumnezeu și se regăsea și în omul creat de El. Această sfințenie nu era identică cu cea a lui Dumnezeu, ci era una netestată, neîncercată (Ecl. 7: 29” Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii. „). La regenerare, chipul lui Dumnezeu este înnoit, iar despre acesta se spune că este neprihănit și sfânt (Ef. 4: 24” și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. „).
Ii. Prin personalitate, adică prin natura sa morală, intelect, sentiment, voință.
1. Atât Dumnezeu cât și omul au intelect
2. Atât Dumnezeu cât și omul au emoții
3. Atât Dumnezeu cât și omul au voință
Omul nu avea nici un gând rău, nici un sentiment care să fie neplăcut Domnului, iar toate acțiunile alese și urmărite de el (voința) erau după voia lui Dumnezeu. Conștiința sa nu îl condamnase niciodată.
Notă: Asemănarea cu Dumnezeu nu este egalitate cu Dumnezeu! În capacitățile sale morale, omul nu a fost creat egalul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a învățat niciodată nimic, El fiind Atotștiutor. Omul a fost creat cu capacitatea de a dobândi cunoștință. Dumnezeu nu Își schimbă sentimentele, pe când omul da. Dumnezeu nu are o voință schimbătoare, nu se răzgândește. Omul se răzgândește. Astăzi poate vrea ceva, iar mâine altceva. Omul este schimbător. Dumnezeu nu se schimbă.
Scriptura ni-L descoperă pe Dumnezeu ca răzgândindu-se sau căindu-se uneori (Iona 3: 10” Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut. „). În astfel de pasaje, Dumnezeu ne vorbește în termeni umani, pentru ca noi să putem înțelege mai bine (alte exemple: Ochiul, brațul Domnului, etc.).
2. Trebuie să tratăm și NATURA OMULUI, așa că trebuie să vorbim despre doctrina antropologiei – doctrina despre om
A. Există trei opinii despre om așa cum a fost el creat de Dumnezeu:
I. Numai materie: omul este doar un animal, nimic mai mult
Ii. Dihotomism: omul are un trup material și un spirit sau suflet imaterial
Iii. Trihotomism: omul este (1) trup (2) suflet (3) spirit (1 Țes. 5: 23 „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”, Evr. 4: 12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.”). În vreme ce Biblia folosește termenii „suflet” și „duh” într-un mod aparent suprapus și interschimbabil, în Noul Testament pare clar că omul este compus din trei „părți” – nu că aceste trei „părți” pot fi împărțite.
1. Evident, trupul omului este partea fizică.
2. Sufletul omului este partea prin care el se cunoaște pe sine și lucrurile care îl înconjoară. Acesta este compus din:
A. Intelect – facultatea de percepție și gândire. Este puterea omului de a cunoaște și de a primi cunoaștere. Fără aceasta, omul nu ar fi o ființă morală (Ioan 9: 41 „”Dacă ați fi orbi„le-a răspuns Isus”n-ați avea păcat; dar acum ziceți: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne. „)
B. Sentiment sau emoție – capacitatea de a iubi, a urî, etc.
C. Voință –”puterea de a alege între motive și de a direcționa activitatea ulterioară conform motivelor alese„, în alte cuvinte,”puterea de a alege o finalitate și mijloacele de a o atinge„.
D. Conștiința este puterea minții de a cunoaște binele și răul și de a simți obligația de a alege binele. Rațiunea este implicată în conștiință. Aceasta acționează conform standardelor acceptate de intelect. Așadar, conștiința ne ghidează corect direct proporțional cu standardul pe care l-am acceptat ca ghid.
3. Spiritul omului este partea prin care omul Îl poate cunoaște pe
Dumnezeu și poate avea comuniune cu El (Rom. 8: 16” Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu. „; 1 Cor. 6: 17, 20” Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El. „,” Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu. „)
3. OMUL A FOST CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1: 26, 27” Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. „)
A. Nu în partea sa materială – Dumnezeu este Spirit (Ioan 4: 24” Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr. „) în vreme ce omul este mai mult decât duh și este clar limitat în timp și spațiu de trupul său.
B. Imaginea lui Dumnezeu se reflecta în Adam astfel:
I. Prin sfințenie. Sfințenia este principalul atribut al lui Dumnezeu și se regăsea și în omul creat de El. Această sfințenie nu era identică cu cea a lui Dumnezeu, ci era una netestată, neîncercată (Ecl. 7: 29” Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii. „). La regenerare, chipul lui Dumnezeu este înnoit, iar despre acesta se spune că este neprihănit și sfânt (Ef. 4: 24” și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. „).
Ii. Prin personalitate, adică prin natura sa morală, intelect, sentiment, voință.
1. Atât Dumnezeu cât și omul au intelect
2. Atât Dumnezeu cât și omul au emoții
3. Atât Dumnezeu cât și omul au voință
Omul nu avea nici un gând rău, nici un sentiment care să fie neplăcut Domnului, iar toate acțiunile alese și urmărite de el (voința) erau după voia lui Dumnezeu. Conștiința sa nu îl condamnase niciodată.
Notă: Asemănarea cu Dumnezeu nu este egalitate cu Dumnezeu! În capacitățile sale morale, omul nu a fost creat egalul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a învățat niciodată nimic, El fiind Atotștiutor. Omul a fost creat cu capacitatea de a dobândi cunoștință. Dumnezeu nu Își schimbă sentimentele, pe când omul da. Dumnezeu nu are o voință schimbătoare, nu se răzgândește. Omul se răzgândește. Astăzi poate vrea ceva, iar mâine altceva. Omul este schimbător. Dumnezeu nu se schimbă.
Scriptura ni-L descoperă pe Dumnezeu ca răzgândindu-se sau căindu-se uneori (Iona 3: 10” Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut. „). În astfel de pasaje, Dumnezeu ne vorbește în termeni umani, pentru ca noi să putem înțelege mai bine (alte exemple: Ochiul, brațul Domnului, etc.).
Nevoia de har se vede in caderea omului.
2. Trebuie să tratăm și NATURA OMULUI, așa că trebuie să vorbim despre doctrina antropologiei – doctrina despre om
A. Există trei opinii despre om așa cum a fost el creat de Dumnezeu:
I. Numai materie: omul este doar un animal, nimic mai mult
Ii. Dihotomism: omul are un trup material și un spirit sau suflet imaterial
Iii. Trihotomism: omul este (1) trup (2) suflet (3) spirit (1 Țes. 5: 23” Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. „, Evr. 4: 12” Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. „). În vreme ce Biblia folosește termenii”suflet„și”duh„într-un mod aparent suprapus și interschimbabil, în Noul Testament pare clar că omul este compus din trei”părți„– nu că aceste trei”părți„pot fi împărțite.
1. Evident, trupul omului este partea fizică.
2. Sufletul omului este partea prin care el se cunoaște pe sine și lucrurile care îl înconjoară. Acesta este compus din:
A. Intelect – facultatea de percepție și gândire. Este puterea omului de a cunoaște și de a primi cunoaștere. Fără aceasta, omul nu ar fi o ființă morală (Ioan 9: 41” „Dacă ați fi orbi” le-a răspuns Isus „n-ați avea păcat; dar acum ziceți:”Vedem. „Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”)
B. Sentiment sau emoție – capacitatea de a iubi, a urî, etc.
C. Voință – „puterea de a alege între motive și de a direcționa activitatea ulterioară conform motivelor alese”, în alte cuvinte, „puterea de a alege o finalitate și mijloacele de a o atinge”.
D. Conștiința este puterea minții de a cunoaște binele și răul și de a simți obligația de a alege binele. Rațiunea este implicată în conștiință. Aceasta acționează conform standardelor acceptate de intelect. Așadar, conștiința ne ghidează corect direct proporțional cu standardul pe care l-am acceptat ca ghid.
3. Spiritul omului este partea prin care omul Îl poate cunoaște pe
Dumnezeu și poate avea comuniune cu El (Rom. 8: 16 „Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu.”; 1 Cor. 6: 17, 20 „Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El.”, „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.”)
3. OMUL A FOST CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1: 26, 27 „Apoi Dumnezeu a zis:”Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ. „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”)
A. Nu în partea sa materială – Dumnezeu este Spirit (Ioan 4: 24 „Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”) în vreme ce omul este mai mult decât duh și este clar limitat în timp și spațiu de trupul său.
B. Imaginea lui Dumnezeu se reflecta în Adam astfel:
I. Prin sfințenie. Sfințenia este principalul atribut al lui Dumnezeu și se regăsea și în omul creat de El. Această sfințenie nu era identică cu cea a lui Dumnezeu, ci era una netestată, neîncercată (Ecl. 7: 29 „Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.”). La regenerare, chipul lui Dumnezeu este înnoit, iar despre acesta se spune că este neprihănit și sfânt (Ef. 4: 24 „și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.”).
Ii. Prin personalitate, adică prin natura sa morală, intelect, sentiment, voință.
1. Atât Dumnezeu cât și omul au intelect
2. Atât Dumnezeu cât și omul au emoții
3. Atât Dumnezeu cât și omul au voință
Omul nu avea nici un gând rău, nici un sentiment care să fie neplăcut Domnului, iar toate acțiunile alese și urmărite de el (voința) erau după voia lui Dumnezeu. Conștiința sa nu îl condamnase niciodată.
Notă: Asemănarea cu Dumnezeu nu este egalitate cu Dumnezeu! În capacitățile sale morale, omul nu a fost creat egalul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a învățat niciodată nimic, El fiind Atotștiutor. Omul a fost creat cu capacitatea de a dobândi cunoștință. Dumnezeu nu Își schimbă sentimentele, pe când omul da. Dumnezeu nu are o voință schimbătoare, nu se răzgândește. Omul se răzgândește. Astăzi poate vrea ceva, iar mâine altceva. Omul este schimbător. Dumnezeu nu se schimbă.
Scriptura ni-L descoperă pe Dumnezeu ca răzgândindu-se sau căindu-se uneori (Iona 3: 10 „Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut.”). În astfel de pasaje, Dumnezeu ne vorbește în termeni umani, pentru ca noi să putem înțelege mai bine (alte exemple: Ochiul, brațul Domnului, etc.).
2. Trebuie să tratăm și NATURA OMULUI, așa că trebuie să vorbim despre doctrina antropologiei – doctrina despre om
A. Există trei opinii despre om așa cum a fost el creat de Dumnezeu:
I. Numai materie: omul este doar un animal, nimic mai mult
Ii. Dihotomism: omul are un trup material și un spirit sau suflet imaterial
Iii. Trihotomism: omul este (1) trup (2) suflet (3) spirit (1 Țes. 5: 23” Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. „, Evr. 4: 12” Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. „). În vreme ce Biblia folosește termenii”suflet„și”duh„într-un mod aparent suprapus și interschimbabil, în Noul Testament pare clar că omul este compus din trei”părți„– nu că aceste trei”părți„pot fi împărțite.
1. Evident, trupul omului este partea fizică.
2. Sufletul omului este partea prin care el se cunoaște pe sine și lucrurile care îl înconjoară. Acesta este compus din:
A. Intelect – facultatea de percepție și gândire. Este puterea omului de a cunoaște și de a primi cunoaștere. Fără aceasta, omul nu ar fi o ființă morală (Ioan 9: 41” „Dacă ați fi orbi” le-a răspuns Isus „n-ați avea păcat; dar acum ziceți:”Vedem. „Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”)
B. Sentiment sau emoție – capacitatea de a iubi, a urî, etc.
C. Voință – „puterea de a alege între motive și de a direcționa activitatea ulterioară conform motivelor alese”, în alte cuvinte, „puterea de a alege o finalitate și mijloacele de a o atinge”.
D. Conștiința este puterea minții de a cunoaște binele și răul și de a simți obligația de a alege binele. Rațiunea este implicată în conștiință. Aceasta acționează conform standardelor acceptate de intelect. Așadar, conștiința ne ghidează corect direct proporțional cu standardul pe care l-am acceptat ca ghid.
3. Spiritul omului este partea prin care omul Îl poate cunoaște pe
Dumnezeu și poate avea comuniune cu El (Rom. 8: 16 „Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu.”; 1 Cor. 6: 17, 20 „Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El.”, „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.”)
3. OMUL A FOST CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1: 26, 27 „Apoi Dumnezeu a zis:”Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ. „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”)
A. Nu în partea sa materială – Dumnezeu este Spirit (Ioan 4: 24 „Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”) în vreme ce omul este mai mult decât duh și este clar limitat în timp și spațiu de trupul său.
B. Imaginea lui Dumnezeu se reflecta în Adam astfel:
I. Prin sfințenie. Sfințenia este principalul atribut al lui Dumnezeu și se regăsea și în omul creat de El. Această sfințenie nu era identică cu cea a lui Dumnezeu, ci era una netestată, neîncercată (Ecl. 7: 29 „Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.”). La regenerare, chipul lui Dumnezeu este înnoit, iar despre acesta se spune că este neprihănit și sfânt (Ef. 4: 24 „și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.”).
Ii. Prin personalitate, adică prin natura sa morală, intelect, sentiment, voință.
1. Atât Dumnezeu cât și omul au intelect
2. Atât Dumnezeu cât și omul au emoții
3. Atât Dumnezeu cât și omul au voință
Omul nu avea nici un gând rău, nici un sentiment care să fie neplăcut Domnului, iar toate acțiunile alese și urmărite de el (voința) erau după voia lui Dumnezeu. Conștiința sa nu îl condamnase niciodată.
Notă: Asemănarea cu Dumnezeu nu este egalitate cu Dumnezeu! În capacitățile sale morale, omul nu a fost creat egalul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a învățat niciodată nimic, El fiind Atotștiutor. Omul a fost creat cu capacitatea de a dobândi cunoștință. Dumnezeu nu Își schimbă sentimentele, pe când omul da. Dumnezeu nu are o voință schimbătoare, nu se răzgândește. Omul se răzgândește. Astăzi poate vrea ceva, iar mâine altceva. Omul este schimbător. Dumnezeu nu se schimbă.
Scriptura ni-L descoperă pe Dumnezeu ca răzgândindu-se sau căindu-se uneori (Iona 3: 10 „Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut.”). În astfel de pasaje, Dumnezeu ne vorbește în termeni umani, pentru ca noi să putem înțelege mai bine (alte exemple: Ochiul, brațul Domnului, etc.).
Nevoia de har se vede in caderea omului.
2. Trebuie să tratăm și NATURA OMULUI, așa că trebuie să vorbim despre doctrina antropologiei – doctrina despre om
A. Există trei opinii despre om așa cum a fost el creat de Dumnezeu:
I. Numai materie: omul este doar un animal, nimic mai mult
Ii. Dihotomism: omul are un trup material și un spirit sau suflet imaterial
Iii. Trihotomism: omul este (1) trup (2) suflet (3) spirit (1 Țes. 5: 23 „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”, Evr. 4: 12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.”). În vreme ce Biblia folosește termenii „suflet” și „duh” într-un mod aparent suprapus și interschimbabil, în Noul Testament pare clar că omul este compus din trei „părți” – nu că aceste trei „părți” pot fi împărțite.
1. Evident, trupul omului este partea fizică.
2. Sufletul omului este partea prin care el se cunoaște pe sine și lucrurile care îl înconjoară. Acesta este compus din:
A. Intelect – facultatea de percepție și gândire. Este puterea omului de a cunoaște și de a primi cunoaștere. Fără aceasta, omul nu ar fi o ființă morală (Ioan 9: 41 „”Dacă ați fi orbi„le-a răspuns Isus”n-ați avea păcat; dar acum ziceți: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne. „)
B. Sentiment sau emoție – capacitatea de a iubi, a urî, etc.
C. Voință –”puterea de a alege între motive și de a direcționa activitatea ulterioară conform motivelor alese„, în alte cuvinte,”puterea de a alege o finalitate și mijloacele de a o atinge„.
D. Conștiința este puterea minții de a cunoaște binele și răul și de a simți obligația de a alege binele. Rațiunea este implicată în conștiință. Aceasta acționează conform standardelor acceptate de intelect. Așadar, conștiința ne ghidează corect direct proporțional cu standardul pe care l-am acceptat ca ghid.
3. Spiritul omului este partea prin care omul Îl poate cunoaște pe
Dumnezeu și poate avea comuniune cu El (Rom. 8: 16” Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu. „; 1 Cor. 6: 17, 20” Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El. „,” Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu. „)
3. OMUL A FOST CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1: 26, 27” Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. „)
A. Nu în partea sa materială – Dumnezeu este Spirit (Ioan 4: 24” Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr. „) în vreme ce omul este mai mult decât duh și este clar limitat în timp și spațiu de trupul său.
B. Imaginea lui Dumnezeu se reflecta în Adam astfel:
I. Prin sfințenie. Sfințenia este principalul atribut al lui Dumnezeu și se regăsea și în omul creat de El. Această sfințenie nu era identică cu cea a lui Dumnezeu, ci era una netestată, neîncercată (Ecl. 7: 29” Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii. „). La regenerare, chipul lui Dumnezeu este înnoit, iar despre acesta se spune că este neprihănit și sfânt (Ef. 4: 24” și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. „).
Ii. Prin personalitate, adică prin natura sa morală, intelect, sentiment, voință.
1. Atât Dumnezeu cât și omul au intelect
2. Atât Dumnezeu cât și omul au emoții
3. Atât Dumnezeu cât și omul au voință
Omul nu avea nici un gând rău, nici un sentiment care să fie neplăcut Domnului, iar toate acțiunile alese și urmărite de el (voința) erau după voia lui Dumnezeu. Conștiința sa nu îl condamnase niciodată.
Notă: Asemănarea cu Dumnezeu nu este egalitate cu Dumnezeu! În capacitățile sale morale, omul nu a fost creat egalul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a învățat niciodată nimic, El fiind Atotștiutor. Omul a fost creat cu capacitatea de a dobândi cunoștință. Dumnezeu nu Își schimbă sentimentele, pe când omul da. Dumnezeu nu are o voință schimbătoare, nu se răzgândește. Omul se răzgândește. Astăzi poate vrea ceva, iar mâine altceva. Omul este schimbător. Dumnezeu nu se schimbă.
Scriptura ni-L descoperă pe Dumnezeu ca răzgândindu-se sau căindu-se uneori (Iona 3: 10” Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut. „). În astfel de pasaje, Dumnezeu ne vorbește în termeni umani, pentru ca noi să putem înțelege mai bine (alte exemple: Ochiul, brațul Domnului, etc.).
2. Trebuie să tratăm și NATURA OMULUI, așa că trebuie să vorbim despre doctrina antropologiei – doctrina despre om
A. Există trei opinii despre om așa cum a fost el creat de Dumnezeu:
I. Numai materie: omul este doar un animal, nimic mai mult
Ii. Dihotomism: omul are un trup material și un spirit sau suflet imaterial
Iii. Trihotomism: omul este (1) trup (2) suflet (3) spirit (1 Țes. 5: 23 „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”, Evr. 4: 12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.”). În vreme ce Biblia folosește termenii „suflet” și „duh” într-un mod aparent suprapus și interschimbabil, în Noul Testament pare clar că omul este compus din trei „părți” – nu că aceste trei „părți” pot fi împărțite.
1. Evident, trupul omului este partea fizică.
2. Sufletul omului este partea prin care el se cunoaște pe sine și lucrurile care îl înconjoară. Acesta este compus din:
A. Intelect – facultatea de percepție și gândire. Este puterea omului de a cunoaște și de a primi cunoaștere. Fără aceasta, omul nu ar fi o ființă morală (Ioan 9: 41 „”Dacă ați fi orbi„le-a răspuns Isus”n-ați avea păcat; dar acum ziceți: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne. „)
B. Sentiment sau emoție – capacitatea de a iubi, a urî, etc.
C. Voință –”puterea de a alege între motive și de a direcționa activitatea ulterioară conform motivelor alese„, în alte cuvinte,”puterea de a alege o finalitate și mijloacele de a o atinge„.
D. Conștiința este puterea minții de a cunoaște binele și răul și de a simți obligația de a alege binele. Rațiunea este implicată în conștiință. Aceasta acționează conform standardelor acceptate de intelect. Așadar, conștiința ne ghidează corect direct proporțional cu standardul pe care l-am acceptat ca ghid.
3. Spiritul omului este partea prin care omul Îl poate cunoaște pe
Dumnezeu și poate avea comuniune cu El (Rom. 8: 16” Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu. „; 1 Cor. 6: 17, 20” Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El. „,” Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu. „)
3. OMUL A FOST CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1: 26, 27” Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. „)
A. Nu în partea sa materială – Dumnezeu este Spirit (Ioan 4: 24” Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr. „) în vreme ce omul este mai mult decât duh și este clar limitat în timp și spațiu de trupul său.
B. Imaginea lui Dumnezeu se reflecta în Adam astfel:
I. Prin sfințenie. Sfințenia este principalul atribut al lui Dumnezeu și se regăsea și în omul creat de El. Această sfințenie nu era identică cu cea a lui Dumnezeu, ci era una netestată, neîncercată (Ecl. 7: 29” Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii. „). La regenerare, chipul lui Dumnezeu este înnoit, iar despre acesta se spune că este neprihănit și sfânt (Ef. 4: 24” și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. „).
Ii. Prin personalitate, adică prin natura sa morală, intelect, sentiment, voință.
1. Atât Dumnezeu cât și omul au intelect
2. Atât Dumnezeu cât și omul au emoții
3. Atât Dumnezeu cât și omul au voință
Omul nu avea nici un gând rău, nici un sentiment care să fie neplăcut Domnului, iar toate acțiunile alese și urmărite de el (voința) erau după voia lui Dumnezeu. Conștiința sa nu îl condamnase niciodată.
Notă: Asemănarea cu Dumnezeu nu este egalitate cu Dumnezeu! În capacitățile sale morale, omul nu a fost creat egalul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a învățat niciodată nimic, El fiind Atotștiutor. Omul a fost creat cu capacitatea de a dobândi cunoștință. Dumnezeu nu Își schimbă sentimentele, pe când omul da. Dumnezeu nu are o voință schimbătoare, nu se răzgândește. Omul se răzgândește. Astăzi poate vrea ceva, iar mâine altceva. Omul este schimbător. Dumnezeu nu se schimbă.
Scriptura ni-L descoperă pe Dumnezeu ca răzgândindu-se sau căindu-se uneori (Iona 3: 10” Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut. „). În astfel de pasaje, Dumnezeu ne vorbește în termeni umani, pentru ca noi să putem înțelege mai bine (alte exemple: Ochiul, brațul Domnului, etc.).
Nevoia de har se vede in caderea omului.
2. Trebuie să tratăm și NATURA OMULUI, așa că trebuie să vorbim despre doctrina antropologiei – doctrina despre om
A. Există trei opinii despre om așa cum a fost el creat de Dumnezeu:
I. Numai materie: omul este doar un animal, nimic mai mult
Ii. Dihotomism: omul are un trup material și un spirit sau suflet imaterial
Iii. Trihotomism: omul este (1) trup (2) suflet (3) spirit (1 Țes. 5: 23” Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. „, Evr. 4: 12” Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. „). În vreme ce Biblia folosește termenii”suflet„și”duh„într-un mod aparent suprapus și interschimbabil, în Noul Testament pare clar că omul este compus din trei”părți„– nu că aceste trei”părți„pot fi împărțite.
1. Evident, trupul omului este partea fizică.
2. Sufletul omului este partea prin care el se cunoaște pe sine și lucrurile care îl înconjoară. Acesta este compus din:
A. Intelect – facultatea de percepție și gândire. Este puterea omului de a cunoaște și de a primi cunoaștere. Fără aceasta, omul nu ar fi o ființă morală (Ioan 9: 41” „Dacă ați fi orbi” le-a răspuns Isus „n-ați avea păcat; dar acum ziceți:”Vedem. „Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”)
B. Sentiment sau emoție – capacitatea de a iubi, a urî, etc.
C. Voință – „puterea de a alege între motive și de a direcționa activitatea ulterioară conform motivelor alese”, în alte cuvinte, „puterea de a alege o finalitate și mijloacele de a o atinge”.
D. Conștiința este puterea minții de a cunoaște binele și răul și de a simți obligația de a alege binele. Rațiunea este implicată în conștiință. Aceasta acționează conform standardelor acceptate de intelect. Așadar, conștiința ne ghidează corect direct proporțional cu standardul pe care l-am acceptat ca ghid.
3. Spiritul omului este partea prin care omul Îl poate cunoaște pe
Dumnezeu și poate avea comuniune cu El (Rom. 8: 16 „Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu.”; 1 Cor. 6: 17, 20 „Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El.”, „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.”)
3. OMUL A FOST CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1: 26, 27 „Apoi Dumnezeu a zis:”Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ. „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”)
A. Nu în partea sa materială – Dumnezeu este Spirit (Ioan 4: 24 „Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”) în vreme ce omul este mai mult decât duh și este clar limitat în timp și spațiu de trupul său.
B. Imaginea lui Dumnezeu se reflecta în Adam astfel:
I. Prin sfințenie. Sfințenia este principalul atribut al lui Dumnezeu și se regăsea și în omul creat de El. Această sfințenie nu era identică cu cea a lui Dumnezeu, ci era una netestată, neîncercată (Ecl. 7: 29 „Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.”). La regenerare, chipul lui Dumnezeu este înnoit, iar despre acesta se spune că este neprihănit și sfânt (Ef. 4: 24 „și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.”).
Ii. Prin personalitate, adică prin natura sa morală, intelect, sentiment, voință.
1. Atât Dumnezeu cât și omul au intelect
2. Atât Dumnezeu cât și omul au emoții
3. Atât Dumnezeu cât și omul au voință
Omul nu avea nici un gând rău, nici un sentiment care să fie neplăcut Domnului, iar toate acțiunile alese și urmărite de el (voința) erau după voia lui Dumnezeu. Conștiința sa nu îl condamnase niciodată.
Notă: Asemănarea cu Dumnezeu nu este egalitate cu Dumnezeu! În capacitățile sale morale, omul nu a fost creat egalul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a învățat niciodată nimic, El fiind Atotștiutor. Omul a fost creat cu capacitatea de a dobândi cunoștință. Dumnezeu nu Își schimbă sentimentele, pe când omul da. Dumnezeu nu are o voință schimbătoare, nu se răzgândește. Omul se răzgândește. Astăzi poate vrea ceva, iar mâine altceva. Omul este schimbător. Dumnezeu nu se schimbă.
Scriptura ni-L descoperă pe Dumnezeu ca răzgândindu-se sau căindu-se uneori (Iona 3: 10 „Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut.”). În astfel de pasaje, Dumnezeu ne vorbește în termeni umani, pentru ca noi să putem înțelege mai bine (alte exemple: Ochiul, brațul Domnului, etc.).
2. Trebuie să tratăm și NATURA OMULUI, așa că trebuie să vorbim despre doctrina antropologiei – doctrina despre om
A. Există trei opinii despre om așa cum a fost el creat de Dumnezeu:
I. Numai materie: omul este doar un animal, nimic mai mult
Ii. Dihotomism: omul are un trup material și un spirit sau suflet imaterial
Iii. Trihotomism: omul este (1) trup (2) suflet (3) spirit (1 Țes. 5: 23” Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. „, Evr. 4: 12” Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. „). În vreme ce Biblia folosește termenii”suflet„și”duh„într-un mod aparent suprapus și interschimbabil, în Noul Testament pare clar că omul este compus din trei”părți„– nu că aceste trei”părți„pot fi împărțite.
1. Evident, trupul omului este partea fizică.
2. Sufletul omului este partea prin care el se cunoaște pe sine și lucrurile care îl înconjoară. Acesta este compus din:
A. Intelect – facultatea de percepție și gândire. Este puterea omului de a cunoaște și de a primi cunoaștere. Fără aceasta, omul nu ar fi o ființă morală (Ioan 9: 41” „Dacă ați fi orbi” le-a răspuns Isus „n-ați avea păcat; dar acum ziceți:”Vedem. „Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”)
B. Sentiment sau emoție – capacitatea de a iubi, a urî, etc.
C. Voință – „puterea de a alege între motive și de a direcționa activitatea ulterioară conform motivelor alese”, în alte cuvinte, „puterea de a alege o finalitate și mijloacele de a o atinge”.
D. Conștiința este puterea minții de a cunoaște binele și răul și de a simți obligația de a alege binele. Rațiunea este implicată în conștiință. Aceasta acționează conform standardelor acceptate de intelect. Așadar, conștiința ne ghidează corect direct proporțional cu standardul pe care l-am acceptat ca ghid.
3. Spiritul omului este partea prin care omul Îl poate cunoaște pe
Dumnezeu și poate avea comuniune cu El (Rom. 8: 16 „Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu.”; 1 Cor. 6: 17, 20 „Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El.”, „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.”)
3. OMUL A FOST CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1: 26, 27 „Apoi Dumnezeu a zis:”Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ. „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”)
A. Nu în partea sa materială – Dumnezeu este Spirit (Ioan 4: 24 „Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”) în vreme ce omul este mai mult decât duh și este clar limitat în timp și spațiu de trupul său.
B. Imaginea lui Dumnezeu se reflecta în Adam astfel:
I. Prin sfințenie. Sfințenia este principalul atribut al lui Dumnezeu și se regăsea și în omul creat de El. Această sfințenie nu era identică cu cea a lui Dumnezeu, ci era una netestată, neîncercată (Ecl. 7: 29 „Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.”). La regenerare, chipul lui Dumnezeu este înnoit, iar despre acesta se spune că este neprihănit și sfânt (Ef. 4: 24 „și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.”).
Ii. Prin personalitate, adică prin natura sa morală, intelect, sentiment, voință.
1. Atât Dumnezeu cât și omul au intelect
2. Atât Dumnezeu cât și omul au emoții
3. Atât Dumnezeu cât și omul au voință
Omul nu avea nici un gând rău, nici un sentiment care să fie neplăcut Domnului, iar toate acțiunile alese și urmărite de el (voința) erau după voia lui Dumnezeu. Conștiința sa nu îl condamnase niciodată.
Notă: Asemănarea cu Dumnezeu nu este egalitate cu Dumnezeu! În capacitățile sale morale, omul nu a fost creat egalul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a învățat niciodată nimic, El fiind Atotștiutor. Omul a fost creat cu capacitatea de a dobândi cunoștință. Dumnezeu nu Își schimbă sentimentele, pe când omul da. Dumnezeu nu are o voință schimbătoare, nu se răzgândește. Omul se răzgândește. Astăzi poate vrea ceva, iar mâine altceva. Omul este schimbător. Dumnezeu nu se schimbă.
Scriptura ni-L descoperă pe Dumnezeu ca răzgândindu-se sau căindu-se uneori (Iona 3: 10 „Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut.”). În astfel de pasaje, Dumnezeu ne vorbește în termeni umani, pentru ca noi să putem înțelege mai bine (alte exemple: Ochiul, brațul Domnului, etc.).
