Promis de străine chemări,
Ca norii de fum a apus,
În sufletul frânt de trădări.
De-un tată iubitor,
Departe de tot ce-a fost sfânt
Și de-al său uitat Salvator.
Și-n suflet apasă mereu
Durerea în inima sa
Se-așterne, se-așterne mai greu.
Șoptește-n lumina din zori
Azi vin cu păcatul meu mult
Și dorul de-al meu Salvator.
Și-n lacimi sub cruce, plângând,
E darul iubirii divin:
Iertarea prin Sângele Sfânt.
Deschis este și pentru el
Ce fericit pășește prin har,
Cu Domnul, pe calea spre cer.
Promis de străine chemări,
Ca norii de fum a apus,
În sufletul frânt de trădări.
De-un tată iubitor,
Departe de tot ce-a fost sfânt
Și de-al său uitat Salvator.
Și-n suflet apasă mereu
Durerea în inima sa
Se-așterne, se-așterne mai greu.
Șoptește-n lumina din zori
Azi vin cu păcatul meu mult
Și dorul de-al meu Salvator.
Și-n lacimi sub cruce, plângând,
E darul iubirii divin:
Iertarea prin Sângele Sfânt.
Deschis este și pentru el
Ce fericit pășește prin har,
Cu Domnul, pe calea spre cer.