A dragostei aprinse stăruinți,
Cu lacrima tăcerii-nduioșate,
Din ziua sfântă-a primei năzuinți.
De harul sfânt al dragostei dintâi,
De fericirea fără de cuvinte
Ce-ți legăna al vieții căpătâi!
Când rugăciunea ta veghea pe prag,
Și-n ochii tăi neprihănirea scrisă
Îți lumina privirile cu drag.
Și uită-te la starea ta de-acum;
Când stau și bat, când lacrimile Mele
La poarta ta închisă cad în drum.
A dragostei curate, de demult;
Iubirea Mea – iubirea ta o cere,
O, fă-mă iar ca glasul să-ți ascult!
Deschide iară dragostei fierbinți;
Deschide-mpărtășirilor curate
Din ziua sfântă-a primei năzuinți!
A dragostei aprinse stăruinți,
Cu lacrima tăcerii-nduioșate,
Din ziua sfântă-a primei năzuinți.
De harul sfânt al dragostei dintâi,
De fericirea fără de cuvinte
Ce-ți legăna al vieții căpătâi!
Când rugăciunea ta veghea pe prag,
Și-n ochii tăi neprihănirea scrisă
Îți lumina privirile cu drag.
Și uită-te la starea ta de-acum;
Când stau și bat, când lacrimile Mele
La poarta ta închisă cad în drum.
A dragostei curate, de demult;
Iubirea Mea – iubirea ta o cere,
O, fă-mă iar ca glasul să-ți ascult!
Deschide iară dragostei fierbinți;
Deschide-mpărtășirilor curate
Din ziua sfântă-a primei năzuinți!