Povestea din Spate
link video
Scrierea acestei cântări a fost o experiență neobișnuită pentru mine. Scrisesem deja destul de multe cântări de închinare, dar toate într-un stil mai contemporan, izvorât din propriul meu fundal muzical. Însă îmi amintesc limpede că într-o zi m-a cuprins simțământul că urmează să scriu un imn! Ca majoritatea oamenilor, cunosc imnurile: fac parte din trecutul meu bisericesc și iubesc adevărul cuprins în multe dintre ele. Dar nu ajung acasă la capătul unei zile pline ca să pun un album de imnuri! Așa că imnurile nu sunt deloc locul unde mă aflu eu muzical!
Cu toate acestea, meditam la cruce și, în mod deosebit, la ce L-a costat pe Tatăl să Își dea Fiul preaiubit unei morți chinuitoare pe cruce. Și care era partea mea în toate acestea? Nu doar că păcatul meu L-a pus acolo, dar, dacă aș fi trăit în acea vreme, probabil aș fi fost și eu în mulțimea aceea, strigând împreună cu toți ceilalți: "Răstignește-L!". Asta face jertfa Lui cu atât mai personală, cu atât mai uimitoare și cu atât mai smeritoare.
Pe când mă gândeam la toate acestea, pur și simplu am început să cânt melodia, iar ea a curs în felul acela care te face să crezi că ai furat-o de undeva! Așa că melodia a venit aproape pe loc, dar cuvintele au cerut destul de mult timp: am tot refăcut, încercând să fac fiecare vers cât mai puternic cu putință.
După ce a fost gata, îmi amintesc că i-am cântat-o lui Dave Fellingham cu câteva minute înainte de un timp de închinare. Mă temeam că e poate prea siropoasă, prea previzibilă. Dave, în felul lui tipic, demonstrativ și debordant de entuziast, a ridicat din umeri și a spus: "Da, e bună", și cu asta basta. Abia când am început să o folosesc în închinare, iar tot felul de oameni, de vârste și proveniențe diferite, au primit-o atât de călduros, m-am gândit că ar putea fi o resursă folositoare pentru biserică în general.
Acum descopăr că se cântă în toată lumea, în tot felul de biserici; pare la fel de accesibilă unei biserici tradiționale ca și unei biserici de casă, și asta mă bucură. Dar poate că m-a etichetat drept un om bătrân înainte de vreme. Mi s-a povestit că, la o conferință, un cuplu care iubea cântarea a fost surprins să audă că mai sunt în viață...
Stuart
(Sursa: link)
Povestea din Spate (EN)
link video
Writing this song was an unusual experience for me. I’d already written quite a few songs for worship, but all in a more contemporary worship style, drawing from my own musical background. But I distinctly remember getting this feeling one day that I was going to write a hymn! Now, like most people, I am familiar with hymns – they form part of my church background, and I love the truth contained in many of them. But I don’t go home at the end of a busy day and put on a hymns album! So I don’t think of hymns as where I’m at musically at all!
Nevertheless, I’d been meditating on the cross, and in particular what it cost the Father to give up his beloved Son to a torturous death on a cross. And what was my part in it? Not only was it my sin that put him there, but if I’d lived at that time, it would probably have been me in that crowd, shouting with everyone else ‘crucify him’. It just makes his sacrifice all the more personal, all the more amazing, and all the more humbling.
As I was thinking through this, I just began to sing the melody, and it flowed in the sort of way that makes you think you’ve pinched it from somewhere! So the melody was pretty instant, but the words took quite a bit of time, reworking things, trying to make every line as strong as I could.
After it was finished, I remember playing it to Dave Fellingham a few minutes before a time of worship. I was worried it was perhaps too twee, too predictable. Dave, in his typical demonstrative and over-enthusiastic way, shrugged his shoulders and said, “yeah, it’s good”, and that was that. It was only when I began to use it in worship, and all sorts of people of different ages and backgrounds responded to it so positively, that I thought that it might be a useful resource to the church at large.
Now I’m finding it gets used all over the world, by all sorts of churches; it seems to be as accessible to a traditional church as it is to a house church, and I’m excited by that. But it has perhaps branded me as an old man before my time. It was fed back to me that at a conference a couple who loved the song were surprised to hear I was still alive…
Stuart
(Source: link)
