Și cu iubire m-ai mântuit,
Am oare dreptul, nepăsător
Să stau, Isuse, l-al Tău izvor?
Pe Tine, Doamne, nu Te-aș lăsa;
Ești fericirea și dorul meu
Ești, Doamne, totul, și eu al Tău!
Când n-am pe nimeni și sunt urât,
În grea durere, eu, harul Tău,
Doresc Isuse, să-l simt mereu!
Merg în lumină sau trec prin nor,
Te simt aproape și-s fericit,
Căci sunt de Tine călăuzit.
În lume multe, din bogății,
În fericire nu voi uita
Că Ți-ai dat viața pe Golgota.
Și cu iubire m-ai mântuit,
Am oare dreptul, nepăsător
Să stau, Isuse, l-al Tău izvor?
Pe Tine, Doamne, nu Te-aș lăsa;
Ești fericirea și dorul meu
Ești, Doamne, totul, și eu al Tău!
Când n-am pe nimeni și sunt urât,
În grea durere, eu, harul Tău,
Doresc Isuse, să-l simt mereu!
Merg în lumină sau trec prin nor,
Te simt aproape și-s fericit,
Căci sunt de Tine călăuzit.
În lume multe, din bogății,
În fericire nu voi uita
Că Ți-ai dat viața pe Golgota.