Aș vrea, Isuse scump, să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.
Cor:
Aș vrea Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești!
Aș vrea Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești!
Aș vrea, Isuse scump, a Ta viață
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ți văd mărirea Ta!
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ți văd mărirea Ta!
Și câte n-aș mai vrea, o, scump Isuse,
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește sfântul Tău Cuvânt
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește sfântul Tău Cuvânt
Aș vrea, Isuse scump, să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.
Cor:
Aș vrea Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești!
Aș vrea Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești!
Aș vrea, Isuse scump, a Ta viață
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ți văd mărirea Ta!
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ți văd mărirea Ta!
Și câte n-aș mai vrea, o, scump Isuse,
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește sfântul Tău Cuvânt
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește sfântul Tău Cuvânt
