Adu-ți aminte ce-ai pierdut și pocăiește-te
Din starea-n care ai căzut degrabă întoarce-te
Inima mea, inima mea… ades ne-înduplecată,
Veni-va vremea când vei sta la dreapta judecată,
Dând socoteală Celui sfânt de slujba-ncredințată
Ce vrei să ai din ce-ai lucrat: osândă sau răsplată?
Din starea-n care ai căzut degrabă întoarce-te
Inima mea, inima mea… ades ne-înduplecată,
Veni-va vremea când vei sta la dreapta judecată,
Dând socoteală Celui sfânt de slujba-ncredințată
Ce vrei să ai din ce-ai lucrat: osândă sau răsplată?
Întoarce-te azi de vrei să primești
În slavă cununa,
De vrei biruind să ajungi la sfârșit
La odihna de sus.
Întoarce-te azi și dezleagă-te-acum
Pentru totdeauna
De tot ce te-mpiedică să-naintezi înspre Isus
Vedea-vor atunci cei ce azi nu stau
Treji în veghere,
Cât de-amară va fi alungarea
Pe veci din cerescul hotar.
Întoarce-te azi să primești de la El
Îndoită putere,
Nu sta nepăsător câtă vreme mai poți
Să primești al Său har!
În slavă cununa,
De vrei biruind să ajungi la sfârșit
La odihna de sus.
Întoarce-te azi și dezleagă-te-acum
Pentru totdeauna
De tot ce te-mpiedică să-naintezi înspre Isus
Vedea-vor atunci cei ce azi nu stau
Treji în veghere,
Cât de-amară va fi alungarea
Pe veci din cerescul hotar.
Întoarce-te azi să primești de la El
Îndoită putere,
Nu sta nepăsător câtă vreme mai poți
Să primești al Său har!
Adu-ți aminte ce-ai pierdut și pocăiește-te
Și cu podoabe sfinte azi împodobește-te!
Inima mea inima mea… ades ne-înduplecată…
O, oare unde ai pierdut smerenia de-altădată
Care-ți țesea în ochii Lui o mantie bogată?
Cu care te împodobeai așa frumos odată?
Și cu podoabe sfinte azi împodobește-te!
Inima mea inima mea… ades ne-înduplecată…
O, oare unde ai pierdut smerenia de-altădată
Care-ți țesea în ochii Lui o mantie bogată?
Cu care te împodobeai așa frumos odată?
Adu-ți aminte ce-ai pierdut și pocăiește-te
La focul dragostei dintâi degrab întoarce-te!
Inima mea inima mea… ades ne-înduplecată…
Nu te îndeamnă dragostea în dreptu-ți arătată
Să dai și altora din ea, mereu înflăcărată?
Căci vei primi precum ai dat, la dreapta judecată.
La focul dragostei dintâi degrab întoarce-te!
Inima mea inima mea… ades ne-înduplecată…
Nu te îndeamnă dragostea în dreptu-ți arătată
Să dai și altora din ea, mereu înflăcărată?
Căci vei primi precum ai dat, la dreapta judecată.
Adu-ți aminte ce-ai pierdut și pocăiește-te
Din starea-n care ai căzut degrabă întoarce-te
Inima mea, inima mea… ades ne-înduplecată,
Veni-va vremea când vei sta la dreapta judecată,
Dând socoteală Celui sfânt de slujba-ncredințată
Ce vrei să ai din ce-ai lucrat: osândă sau răsplată?
Din starea-n care ai căzut degrabă întoarce-te
Inima mea, inima mea… ades ne-înduplecată,
Veni-va vremea când vei sta la dreapta judecată,
Dând socoteală Celui sfânt de slujba-ncredințată
Ce vrei să ai din ce-ai lucrat: osândă sau răsplată?
Întoarce-te azi de vrei să primești
În slavă cununa,
De vrei biruind să ajungi la sfârșit
La odihna de sus.
Întoarce-te azi și dezleagă-te-acum
Pentru totdeauna
De tot ce te-mpiedică să-naintezi înspre Isus
Vedea-vor atunci cei ce azi nu stau
Treji în veghere,
Cât de-amară va fi alungarea
Pe veci din cerescul hotar.
Întoarce-te azi să primești de la El
Îndoită putere,
Nu sta nepăsător câtă vreme mai poți
Să primești al Său har!
În slavă cununa,
De vrei biruind să ajungi la sfârșit
La odihna de sus.
Întoarce-te azi și dezleagă-te-acum
Pentru totdeauna
De tot ce te-mpiedică să-naintezi înspre Isus
Vedea-vor atunci cei ce azi nu stau
Treji în veghere,
Cât de-amară va fi alungarea
Pe veci din cerescul hotar.
Întoarce-te azi să primești de la El
Îndoită putere,
Nu sta nepăsător câtă vreme mai poți
Să primești al Său har!
Adu-ți aminte ce-ai pierdut și pocăiește-te
Și cu podoabe sfinte azi împodobește-te!
Inima mea inima mea… ades ne-înduplecată…
O, oare unde ai pierdut smerenia de-altădată
Care-ți țesea în ochii Lui o mantie bogată?
Cu care te împodobeai așa frumos odată?
Și cu podoabe sfinte azi împodobește-te!
Inima mea inima mea… ades ne-înduplecată…
O, oare unde ai pierdut smerenia de-altădată
Care-ți țesea în ochii Lui o mantie bogată?
Cu care te împodobeai așa frumos odată?
Adu-ți aminte ce-ai pierdut și pocăiește-te
La focul dragostei dintâi degrab întoarce-te!
Inima mea inima mea… ades ne-înduplecată…
Nu te îndeamnă dragostea în dreptu-ți arătată
Să dai și altora din ea, mereu înflăcărată?
Căci vei primi precum ai dat, la dreapta judecată.
La focul dragostei dintâi degrab întoarce-te!
Inima mea inima mea… ades ne-înduplecată…
Nu te îndeamnă dragostea în dreptu-ți arătată
Să dai și altora din ea, mereu înflăcărată?
Căci vei primi precum ai dat, la dreapta judecată.
