Lăudați puterea lui Isus!

E
Lăudați puterea lui Isus!
Voi îngeri, vă-nchinați,
Coroana de-mpărat luați
Și Îl în--co-- ro--nați!
Coroana de-mpărat luați
Și Îl în----co--ro--nați!
Iar voi martiri de sub altar
Cu toți vă închinați,
Odrasla lui Isai lăudați
Și Îl în--co-- ro--nați!
Odrasla lui Isai lăudați
Și Îl în----co--ro--nați!
Voi, cei aleși de Dumnezeu,
De El răscumpărați,
Lăudați-L pe Emanuel
Și Îl în--co-- ro--nați!
Lăudați-L pe Emanuel
Și Îl în----co--ro--nați!
Dați slavă Domnului Isus,
Aduceți sfânt onor
Și veșnic să-L încoronăm
Ca Domn al tu--tu--ror!
Și veșnic să-L încoronăm
Ca Domn al tu--tu--ror!
S1S2S3S4

Slideshow Fullscreen
Demo


Alte cântări

Ce bucurie E

Anonim

Ce bucurie să mă știu copilul Tău Și să fiu păzit mereu de Mâna Ta. Glorie Ție, ai spălat păcatul meu Prin Isus crucificat la Golgota. Tot ce e este-n mine Te glorifică Și cu tot ce am Te preamăresc. Viața mea Ți-o dau în Mâna Ta de Tată Și-am sa-Ți spun me

Cât de drag ne este Isus

Charles C. Converse (1868), Joseph Medlicott Scriven (1855)

Cât de drag ne este Isus care la cer S-a-nălțat, Cu Dumnezeu ne-a împăcat și pentru noi S-a rugat. Cine-ar mai putea să spună câtă pierdere-am avea, Când spre El nu ne-am întoarce și rugând L-am căuta. Când vrajmașul ne apasă și-n strâmtorari ne aflăm Către

Ne vom aduce mereu aminte D

Tommy Walker

Ne vom aduce mereu aminte, Vom spune lumii lucrările-Ți mari, Vom striga: „O, cât de mare, E credincioșia Ta!” Ne vom aduce mereu aminte, Vom spune lumii lucrările-Ți mari, Vom striga: „O, cât de mare, E credincioșia Ta!” Ești Creatorul, Susținătorul, Mâ

Glorie Domnului

Jonas Myrin, Jason Ingram, Chris Tomlin, Ed Cash

Gura mea Îi va cânta De când ochii mi-i deschid Celui care m-a salvat Și m-a-nviat! Laudă Îți voi da în zori Laudă seara îți voi da Eu cu cerul am să-Ți cânt Și-am să Te-nalț! Glorie Domnului ca Tată Glorie Domnului ca Fiu Glorie Domnului ca Duh Sfânt Dați

Versiunea Originală

All hail the power of Jesus’ Name

All hail the power of Jesus’ Name! Let angels prostrate fall;
Bring forth the royal diadem, and crown Him Lord of all.
Bring forth the royal diadem, and crown Him Lord of all.

Let highborn seraphs tune the lyre, and as they tune it, fall
Before His face Who tunes their choir, and crown Him Lord of all.
Before His face Who tunes their choir, and crown Him Lord of all.

Crown Him, ye morning stars of light, who fixed this floating ball;
Now hail the strength of Israel’s might, and crown Him Lord of all.
Now hail the strength of Israel’s might, and crown Him Lord of all.

Crown Him, ye martyrs of your God, who from His altar call;
Extol the Stem of Jesse’s Rod, and crown Him Lord of all.
Extol the Stem of Jesse’s Rod, and crown Him Lord of all.

Ye seed of Israel’s chosen race, ye ransomed from the fall,
Hail Him Who saves you by His grace, and crown Him Lord of all.
Hail Him Who saves you by His grace, and crown Him Lord of all.

Hail Him, ye heirs of David’s line, whom David Lord did call,
The God incarnate, Man divine, and crown Him Lord of all,
The God incarnate, Man divine, and crown Him Lord of all.

Sinners, whose love can ne’er forget the wormwood and the gall,
Go spread your trophies at His feet, and crown Him Lord of all.
Go spread your trophies at His feet, and crown Him Lord of all.

Let every tribe and every tongue before Him prostrate fall
And shout in universal song the crownèd Lord of all.
And shout in universal song the crownèd Lord of all.

[John Rippon add­ed this verse in 1787]

O that, with yonder sacred throng, we at His feet may fall,
Join in the everlasting song, and crown Him Lord of all,
Join in the everlasting song, and crown Him Lord of all!

Povestea din Spate (EN)

One of the most dra­ma­tic in­stanc­es of [this hymn’s] use was found in the ex­per­i­ence of the Rev. E. P. Scott in In­dia. His friends had urged him not to ven­ture near a cer­tain bar­bar­ous in­land tribe, whom he wished to evan­gel­ize. But he went forth with high cour­age, ne­ver wa­ver­ing in his du­ty, and trust­ing in God to pro­tect him. When at last he reached their coun­try among the hills, he came up­on a com­pa­ny of these sav­ag­es. Im­me­di­ate­ly they sur­round­ed him, point­ing their spears at him with threat­en­ing scowls. He had no­thing in his hand but his vi­o­lin; and so, clos­ing his eyes, he be­gan to play and sing, “All Hail the Pow­er of Je­sus’ Name.” When at last he opened his eyes he ex­pect­ed to be killed in­stant­ly. But his life had been spared through the sing­ing of the hymn. Their spears had dropped, and they re­ceived him first with cur­i­o­si­ty and in­ter­est, and then lat­er with ea­gern­ess, as he told them the gos­pel sto­ry and won their hearts to the will of Je­sus Christ.

--cyberhymnal.org