Dragostea
Dragostea mereu va lupta
Până la capăt ea va răbda,
Bunătatea e felul ei de a fi,
De rău pe nimeni nu va vorbi,
Dragostea nu se va lăuda,
De mândrie nu se va umfla,
Dragostea nu se va mânia,
Folosul ei nu va căuta.
Până la capăt ea va răbda,
Bunătatea e felul ei de a fi,
De rău pe nimeni nu va vorbi,
Dragostea nu se va lăuda,
De mândrie nu se va umfla,
Dragostea nu se va mânia,
Folosul ei nu va căuta.
Chiar dacă-aș vorbi în limbi îngerești,
Chiar de-aș avea credință
Munții-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aș da, ca să fie ars,
Chiar de aș vinde tot ce am
Și-aș da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aș iubi, nimic aș fi.
Chiar de-aș avea credință
Munții-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aș da, ca să fie ars,
Chiar de aș vinde tot ce am
Și-aș da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aș iubi, nimic aș fi.
Dragostea nu va invidia,
De cei rău nu se va bucura
Greșeală o va acoperi
Să facă rău nu se va gândi,
Va crede totul, va nădăjdui
Niciodată nu va minți,
Dragostea să sufere va ști
De aceea niciodată nu va muri.
De cei rău nu se va bucura
Greșeală o va acoperi
Să facă rău nu se va gândi,
Va crede totul, va nădăjdui
Niciodată nu va minți,
Dragostea să sufere va ști
De aceea niciodată nu va muri.
Dragostea mereu va lupta
Până la capăt ea va răbda,
Bunătatea e felul ei de a fi,
De rău pe nimeni nu va vorbi,
Dragostea nu se va lăuda,
De mândrie nu se va umfla,
Dragostea nu se va mânia,
Folosul ei nu va căuta.
Până la capăt ea va răbda,
Bunătatea e felul ei de a fi,
De rău pe nimeni nu va vorbi,
Dragostea nu se va lăuda,
De mândrie nu se va umfla,
Dragostea nu se va mânia,
Folosul ei nu va căuta.
Dragostea mereu va lupta
Până la capăt ea va răbda,
Bunătatea e felul ei de a fi,
De rău pe nimeni nu va vorbi,
Dragostea nu se va lăuda,
De mândrie nu se va umfla,
Dragostea nu se va mânia,
Folosul ei nu va căuta.
Până la capăt ea va răbda,
Bunătatea e felul ei de a fi,
De rău pe nimeni nu va vorbi,
Dragostea nu se va lăuda,
De mândrie nu se va umfla,
Dragostea nu se va mânia,
Folosul ei nu va căuta.
Chiar dacă-aș vorbi în limbi îngerești,
Chiar de-aș avea credință
Munții-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aș da, ca să fie ars,
Chiar de aș vinde tot ce am
Și-aș da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aș iubi, nimic aș fi.
Chiar de-aș avea credință
Munții-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aș da, ca să fie ars,
Chiar de aș vinde tot ce am
Și-aș da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aș iubi, nimic aș fi.
Dragostea nu va invidia,
De cei rău nu se va bucura
Greșeală o va acoperi
Să facă rău nu se va gândi,
Va crede totul, va nădăjdui
Niciodată nu va minți,
Dragostea să sufere va ști
De aceea niciodată nu va muri.
De cei rău nu se va bucura
Greșeală o va acoperi
Să facă rău nu se va gândi,
Va crede totul, va nădăjdui
Niciodată nu va minți,
Dragostea să sufere va ști
De aceea niciodată nu va muri.
Chiar dacă-aș vorbi în limbi îngerești,
Chiar de-aș avea credință
Munții-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aș da, ca să fie ars,
Chiar de aș vinde tot ce am
Și-aș da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aș iubi, nimic aș fi.
Chiar de-aș avea credință
Munții-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aș da, ca să fie ars,
Chiar de aș vinde tot ce am
Și-aș da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aș iubi, nimic aș fi.
Chiar dacă-aș vorbi în limbi îngerești,
Chiar de-aș avea credință
Munții-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aș da, ca să fie ars,
Chiar de aș vinde tot ce am
Și-aș da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aș iubi, nimic aș fi.
Chiar de-aș avea credință
Munții-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aș da, ca să fie ars,
Chiar de aș vinde tot ce am
Și-aș da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aș iubi, nimic aș fi.
S1x2
R
S2
Rx2
2013-2025