Covorul alb se-așterne iară,
Din crivățul dezlănțuit.
Noi colindăm pe timp de seară:
Creștini, Crăciunul a sosit!
Creștini, Crăciunul a sosit!

Și gerul parcă se-ncălzește,
Iar vântul aspru-a-contenit.
În suflete speranța creste.
Creștini, Crăciunul a sosit!
Creștini, Crăciunul a sosit!

În înserarea ce apune
Și timpul parcă s-a oprit.
Că micul prunc venit pe lume,
Să-și doarmă somnul liniștit.
Să-și doarmă somnul liniștit.

Copil preasfânt ce-aduci nădejde,
La somnul Tău și noi veghem,
Și dragostea Te însoțește,
În staulul din Betleem.
În staulul din Betleem.

Semănător de mângâiere
Celor sărmani și suferinzi.
Aduci iubire și putere,
Și prin credință, biruiți.
Și prin credință, biruiți.

De-aceea noi pe timp de seară,
Prin drumul greu și troienit,
Va colindăm și spunem iară:
Creștini Crăciunul a sosit!
Creștini Crăciunul a sosit!