Zboară păsărica, zboară ne-ncetat,
În codrii glasul ei răsună minunat…
Ce ne-am face fără glasul ei zglobiu
Ce-alină întristarea,
Doamne, eu nu știu!
În codrii glasul ei răsună minunat…
Ce ne-am face fără glasul ei zglobiu
Ce-alină întristarea,
Doamne, eu nu știu!
Nici nu seamănă, nici strânge,
Totuși nu e în nevoi,
O, de-am lua cu toți aminte,
Căci exemplu-i pentru noi!
Totuși nu e în nevoi,
O, de-am lua cu toți aminte,
Căci exemplu-i pentru noi!
Cine-o ospătează, zile, luni și ani
Când între oameni sunt
Așa de mulți sărmani?
Oare-i mai iubită pasărea din pom
De-i mult mai mare prețul,
Doamne, ca la om?
Când între oameni sunt
Așa de mulți sărmani?
Oare-i mai iubită pasărea din pom
De-i mult mai mare prețul,
Doamne, ca la om?
Iată și răspunsul care mi-a venit:
Noi suntem nesătui,
Dorind necontenit,
Iar recunoștința rară floare e,
Atunci nu mă mai mir,
De ce-i mizerie.
Noi suntem nesătui,
Dorind necontenit,
Iar recunoștința rară floare e,
Atunci nu mă mai mir,
De ce-i mizerie.
De ne-am ști valoarea-n ochii Domnului
Și cât de mult ar vrea
Să fim noi doar ai Lui!
Pentru noi o jertfă mare s-a depus,
Căci nu la păsărele a venit Isus.
Și cât de mult ar vrea
Să fim noi doar ai Lui!
Pentru noi o jertfă mare s-a depus,
Căci nu la păsărele a venit Isus.
Zboară păsărica, zboară ne-ncetat,
În codrii glasul ei răsună minunat…
Ce ne-am face fără glasul ei zglobiu
Ce-alină întristarea,
Doamne, eu nu știu!
În codrii glasul ei răsună minunat…
Ce ne-am face fără glasul ei zglobiu
Ce-alină întristarea,
Doamne, eu nu știu!
Nici nu seamănă, nici strânge,
Totuși nu e în nevoi,
O, de-am lua cu toți aminte,
Căci exemplu-i pentru noi!
Totuși nu e în nevoi,
O, de-am lua cu toți aminte,
Căci exemplu-i pentru noi!
Cine-o ospătează, zile, luni și ani
Când între oameni sunt
Așa de mulți sărmani?
Oare-i mai iubită pasărea din pom
De-i mult mai mare prețul,
Doamne, ca la om?
Când între oameni sunt
Așa de mulți sărmani?
Oare-i mai iubită pasărea din pom
De-i mult mai mare prețul,
Doamne, ca la om?
Iată și răspunsul care mi-a venit:
Noi suntem nesătui,
Dorind necontenit,
Iar recunoștința rară floare e,
Atunci nu mă mai mir,
De ce-i mizerie.
Noi suntem nesătui,
Dorind necontenit,
Iar recunoștința rară floare e,
Atunci nu mă mai mir,
De ce-i mizerie.
De ne-am ști valoarea-n ochii Domnului
Și cât de mult ar vrea
Să fim noi doar ai Lui!
Pentru noi o jertfă mare s-a depus,
Căci nu la păsărele a venit Isus.
Și cât de mult ar vrea
Să fim noi doar ai Lui!
Pentru noi o jertfă mare s-a depus,
Căci nu la păsărele a venit Isus.
