Viață

O, ce frumoasă e natura,
Cu muguri, maci și armonii,
Cu frunzele ce-s armătura
Copacilor ce-acum sunt vii.

O, ce frumos e câmpul verde,
Cu-al său parfum înmiresmat,
Cu florile ce nu-și vor pierde
Surâsul entuziasmat.

Și Soarele ce strălucește
Cu razele cărarea mea.
Totul e viață și poveste,
Totul pare a învia.

În toată această frumusețe
Văd mâna ta de Creator.
În a petalelor noblețe,
Văd chipul Tău strălucitor.

Mă uit în jur și uimit exclam:
„Ce har măreț și minunat
Să pot s-observ din ram în ram
Cum Tu natura-ai ordonat!”

Cum totul are-un rost al lui
Și chiar pe-al meu, Tu îl cunoști.
Cum fără-un sens viața nu-i,
Cum fără Isus, nu trăiești!