Veniți că totu-i pregătit la marea sărbătoare,
Prin porți deschise-a năvălit lumina Lui de soare.
O, suflete, privește-n sus la slava blândului Isus,
Găsește-ți mângâierea.
Prin porți deschise-a năvălit lumina Lui de soare.
O, suflete, privește-n sus la slava blândului Isus,
Găsește-ți mângâierea.
De ce să rătăcești pribeag pe-atâtea căi străine
Și sufletul să-I chinuiești cu-n foc ce arde-n tine?
Gândește-te la starea ta, apleacă-te smerit și bea
Din limpede fântână.
Și sufletul să-I chinuiești cu-n foc ce arde-n tine?
Gândește-te la starea ta, apleacă-te smerit și bea
Din limpede fântână.
O, Doamne, cum să mai amân cereasca Ta-ndurare,
Și mila și răbdarea Ta, și blânda Ta chemare?!
Cu sufletul împovărat, cu-ntregul cuget aplecat,
Mă-nchin de-a pururi Ție!
Și mila și răbdarea Ta, și blânda Ta chemare?!
Cu sufletul împovărat, cu-ntregul cuget aplecat,
Mă-nchin de-a pururi Ție!
Veniți că totu-i pregătit la marea sărbătoare,
Prin porți deschise-a năvălit lumina Lui de soare.
O, suflete, privește-n sus la slava blândului Isus,
Găsește-ți mângâierea.
Prin porți deschise-a năvălit lumina Lui de soare.
O, suflete, privește-n sus la slava blândului Isus,
Găsește-ți mângâierea.
De ce să rătăcești pribeag pe-atâtea căi străine
Și sufletul să-I chinuiești cu-n foc ce arde-n tine?
Gândește-te la starea ta, apleacă-te smerit și bea
Din limpede fântână.
Și sufletul să-I chinuiești cu-n foc ce arde-n tine?
Gândește-te la starea ta, apleacă-te smerit și bea
Din limpede fântână.
O, Doamne, cum să mai amân cereasca Ta-ndurare,
Și mila și răbdarea Ta, și blânda Ta chemare?!
Cu sufletul împovărat, cu-ntregul cuget aplecat,
Mă-nchin de-a pururi Ție!
Și mila și răbdarea Ta, și blânda Ta chemare?!
Cu sufletul împovărat, cu-ntregul cuget aplecat,
Mă-nchin de-a pururi Ție!
