Veghez mereu, la-ndemnul Tău
Ca râul sfânt al vieții mele
Să nu-și îndrepte drumul său
Spre mlaștini de păcate grele.
Ca râul sfânt al vieții mele
Să nu-și îndrepte drumul său
Spre mlaștini de păcate grele.
Doamne, Doamne, Tu mă-ndemni duios
/: Să veghez mai credincios! :/
Să mă rog și să veghez,
Haina albă să-mi păstrez!
/: Să veghez mai credincios! :/
Să mă rog și să veghez,
Haina albă să-mi păstrez!
Veghez mereu, dar Tu-mi trezești
Cocoșul duhului întruna,
Să pot s-alerg spre culmi cerești.
- Că-i timpul când Tu-mi dai cununa.
Cocoșul duhului întruna,
Să pot s-alerg spre culmi cerești.
- Că-i timpul când Tu-mi dai cununa.
Veghez mereu, căci Tu îmi ții
Deschise genele credinței;
E harul grijii Tale vii,
Ce-mi dă lumina biruinței!
Deschise genele credinței;
E harul grijii Tale vii,
Ce-mi dă lumina biruinței!
Veghez mereu, iubirea Ta
În noaptea mea-i amiază plină.
Tu, numai Tu mă poți purta
Veghind, pe calea Ta divină!
În noaptea mea-i amiază plină.
Tu, numai Tu mă poți purta
Veghind, pe calea Ta divină!
Veghez mereu, la-ndemnul Tău
Ca râul sfânt al vieții mele
Să nu-și îndrepte drumul său
Spre mlaștini de păcate grele.
Ca râul sfânt al vieții mele
Să nu-și îndrepte drumul său
Spre mlaștini de păcate grele.
Doamne, Doamne, Tu mă-ndemni duios
/: Să veghez mai credincios! :/
Să mă rog și să veghez,
Haina albă să-mi păstrez!
/: Să veghez mai credincios! :/
Să mă rog și să veghez,
Haina albă să-mi păstrez!
Veghez mereu, dar Tu-mi trezești
Cocoșul duhului întruna,
Să pot s-alerg spre culmi cerești.
- Că-i timpul când Tu-mi dai cununa.
Cocoșul duhului întruna,
Să pot s-alerg spre culmi cerești.
- Că-i timpul când Tu-mi dai cununa.
Veghez mereu, căci Tu îmi ții
Deschise genele credinței;
E harul grijii Tale vii,
Ce-mi dă lumina biruinței!
Deschise genele credinței;
E harul grijii Tale vii,
Ce-mi dă lumina biruinței!
Veghez mereu, iubirea Ta
În noaptea mea-i amiază plină.
Tu, numai Tu mă poți purta
Veghind, pe calea Ta divină!
În noaptea mea-i amiază plină.
Tu, numai Tu mă poți purta
Veghind, pe calea Ta divină!
