Vedem cu-adevărat atuncea

Vedem cu-adevărat atuncea când
Din viitor înspre prezent privim,
/: Când lui Hristos, noi, fiecare gând
I-l facem rob, și gândul Lui primim. :/

Căci nu de jos lumina s-a pornit.
Și nu pământu-i obârșia sa,
/: Ci sus, în Dumnezeu s-a plămădit,
Din El, din firea Lui ne-o dă așa. :/

Și viața-și are tainicul izvor
Nu-n cele fără viață și pustii,
/: Ci-n Dumnezeu a toate Creator
Și Dătătorul harurilor vii. :/

Din stări de cer, din Dumnezeu privind,
Înspre pământ, cu tot ce e pe el,
/: Pricepem adevărul, negreșind,
Primind în noi adevăratu-i fel. :/

Această-înțelepciune s-o-nvățăm
În umbletele noastre tot mereu;
/: De veșnicul Cuvânt să ascultăm,
Spre toate să privim din Dumnezeu. :/