Uită zâmbetul ispitei,
Uită-al despărțirii chin,
Uită groaza morții,
Uită tot ce-ți poate fi venin.
Uită-al despărțirii chin,
Uită groaza morții,
Uită tot ce-ți poate fi venin.
Și adu-ți aminte numai,
Că pe drumul către Țel,
De nu uiți ce este-n urmă,
Nu te-nvrednicești de el.
Că pe drumul către Țel,
De nu uiți ce este-n urmă,
Nu te-nvrednicești de el.
Nu privi către amurgul,
Peste care treci grăbit,
Ci privește strălucirea,
Grabnicului răsărit.
Peste care treci grăbit,
Ci privește strălucirea,
Grabnicului răsărit.
Moartea trece ca părerea,
Unui vis grăbit uitat,
Și te vei trezi-n splendoare,
Fericit înspăimântat.
Unui vis grăbit uitat,
Și te vei trezi-n splendoare,
Fericit înspăimântat.
Uită zâmbetul ispitei,
Uită-al despărțirii chin,
Uită groaza morții,
Uită tot ce-ți poate fi venin.
Uită-al despărțirii chin,
Uită groaza morții,
Uită tot ce-ți poate fi venin.
Și adu-ți aminte numai,
Că pe drumul către Țel,
De nu uiți ce este-n urmă,
Nu te-nvrednicești de el.
Că pe drumul către Țel,
De nu uiți ce este-n urmă,
Nu te-nvrednicești de el.
Nu privi către amurgul,
Peste care treci grăbit,
Ci privește strălucirea,
Grabnicului răsărit.
Peste care treci grăbit,
Ci privește strălucirea,
Grabnicului răsărit.
Moartea trece ca părerea,
Unui vis grăbit uitat,
Și te vei trezi-n splendoare,
Fericit înspăimântat.
Unui vis grăbit uitat,
Și te vei trezi-n splendoare,
Fericit înspăimântat.
