Tu privirea ți-o ridică

Tu privirea ți-o ridică
La amicul tău ceresc
Numai El, grija ți-o poartă
Pentru traiul pământesc.
Tristă-i viața fără Domnul,
Chin muncește inima,
Pe noi însă ne conduce
Chiar Isus cu mâna Sa.

Strălucirea pământească,
E ca spuma de ușor
Tu la dânsa nu privește
Ci l-al tău bun Salvator.
În curând sfârșești în lupta
Când Isus te va chema,
Ca să vii la El în ceruri
Și să șezi la dreapta Sa.

Și-n acest an iarăși pune,
Cârma tot în mâna Sa
El suprema-nțelepciune,
Te conduce-n calea ta
Iar în pânza luntrei tale
Suflă vântul Său ușor
Și în grabă vei ajunge
La al tău Mântuitor.