D
Tu nu pleci niciodA
ată de la mBm
ineG
Și niciodată F#m
singur nu mă laA
și,G
Tu ești mereu puterea ce mă țD
ineDin cel dintâi, la cel din urmă p
A
asG
Tu ești mereu puterea ce mă F#m
țineBm
Din cel dintâi, lA
a cel din urmă paD
sTu nu mă lași și nu mă uiți vreodată;
Străbat cu Tine munți înalți și lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu pe veci!
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu pe veci!
Străbat cu Tine munți înalți și lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu pe veci!
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu pe veci!
Cu Tine îmi străbat în zori cărarea;
Cu Tine eu veghez în ceas târziu.
Când Tu mă mustrii, simt adânc mustrarea
Și când te bucurii, totdeauna știu
Când Tu mă mustrii, simt adânc mustrarea
Și când te bucurii, totdeauna știu
Cu Tine eu veghez în ceas târziu.
Când Tu mă mustrii, simt adânc mustrarea
Și când te bucurii, totdeauna știu
Când Tu mă mustrii, simt adânc mustrarea
Și când te bucurii, totdeauna știu
Tu nu mă lași și nu mă uiți vreodată;
Și ești mereu în mine ca o stea;
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Cum nu e nimeni, să mi-o poată da
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Cum nu e nimeni, să mi-o poată da
Și ești mereu în mine ca o stea;
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Cum nu e nimeni, să mi-o poată da
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Cum nu e nimeni, să mi-o poată da
Tu nu m-arunci, Isuse, ca pe-o zdreanță,
Ci ești mereu în mine, ca o stea
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Ce nu e nimeni să mi-o poată lua
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Ce nu e nimeni să mi-o poată lua
Ci ești mereu în mine, ca o stea
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Ce nu e nimeni să mi-o poată lua
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Ce nu e nimeni să mi-o poată lua
Au fost odată râuri de păcate
Dar sângele salvării a scris: nu.
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate
Și bine știu că le-ai uitat și Tu
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate
Și bine știu că le-ai uitat și Tu
Dar sângele salvării a scris: nu.
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate
Și bine știu că le-ai uitat și Tu
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate
Și bine știu că le-ai uitat și Tu
Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
Când valuri vin și vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat
Când valuri vin și vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat
Îți mulțumesc că ești cu mine-n lume,
Îți mulțumesc că mă iubești mereu
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
Că-n Tine sunt și Tu ești Dumnezeu
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
Că-n Tine sunt și Tu ești Dumnezeu
Îți mulțumesc că mă iubești mereu
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
Că-n Tine sunt și Tu ești Dumnezeu
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
Că-n Tine sunt și Tu ești Dumnezeu
D
Tu nu pleci niciodA
ată de la mBm
ineG
Și niciodată F#m
singur nu mă laA
și,G
Tu ești mereu puterea ce mă țD
ineDin cel dintâi, la cel din urmă p
A
asG
Tu ești mereu puterea ce mă F#m
țineBm
Din cel dintâi, lA
a cel din urmă paD
sTu nu mă lași și nu mă uiți vreodată;
Străbat cu Tine munți înalți și lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu pe veci!
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu pe veci!
Străbat cu Tine munți înalți și lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu pe veci!
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
Cu Tine-alături am să fiu pe veci!
Cu Tine îmi străbat în zori cărarea;
Cu Tine eu veghez în ceas târziu.
Când Tu mă mustrii, simt adânc mustrarea
Și când te bucurii, totdeauna știu
Când Tu mă mustrii, simt adânc mustrarea
Și când te bucurii, totdeauna știu
Cu Tine eu veghez în ceas târziu.
Când Tu mă mustrii, simt adânc mustrarea
Și când te bucurii, totdeauna știu
Când Tu mă mustrii, simt adânc mustrarea
Și când te bucurii, totdeauna știu
Tu nu mă lași și nu mă uiți vreodată;
Și ești mereu în mine ca o stea;
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Cum nu e nimeni, să mi-o poată da
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Cum nu e nimeni, să mi-o poată da
Și ești mereu în mine ca o stea;
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Cum nu e nimeni, să mi-o poată da
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Cum nu e nimeni, să mi-o poată da
Tu nu m-arunci, Isuse, ca pe-o zdreanță,
Ci ești mereu în mine, ca o stea
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Ce nu e nimeni să mi-o poată lua
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Ce nu e nimeni să mi-o poată lua
Ci ești mereu în mine, ca o stea
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Ce nu e nimeni să mi-o poată lua
Mi-ai pus în suflet, Doamne, o speranță
Ce nu e nimeni să mi-o poată lua
Au fost odată râuri de păcate
Dar sângele salvării a scris: nu.
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate
Și bine știu că le-ai uitat și Tu
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate
Și bine știu că le-ai uitat și Tu
Dar sângele salvării a scris: nu.
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate
Și bine știu că le-ai uitat și Tu
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate
Și bine știu că le-ai uitat și Tu
Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
Când valuri vin și vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat
Când valuri vin și vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
Pe care Tu-l păstrezi mereu curat
Îți mulțumesc că ești cu mine-n lume,
Îți mulțumesc că mă iubești mereu
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
Că-n Tine sunt și Tu ești Dumnezeu
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
Că-n Tine sunt și Tu ești Dumnezeu
Îți mulțumesc că mă iubești mereu
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
Că-n Tine sunt și Tu ești Dumnezeu
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
Că-n Tine sunt și Tu ești Dumnezeu
