Trăiesc, prin El

M' am trezit, de dimineață…
Și cu zâmbet larg, pe față;
Fredonam… eu, fredonam;
O cântare ce, 'mi dă viață;
Ce, mă înalță, înspre ceruri…
Eu cântam! Da! Eu cântam!

Nimeni și nimic, nu 'mi poate lua
Pacea, din inima mea;
Sunt copleșit… de harul Său!

Viața mea, e… o armonie;
Chiar de jur, e agonie…
Fiindcă am, un prieten tare bun!
N' am urechi, pentru oricine;
Gura mea, Îi aparține…
Inima Îi predată lui Isus!

Și, când am ieșit, din casă…
M' a întrebat, atunci, în dată;
Un bătrân! Da! Un bătrân!
Cum de lumea asta, rece;
Eu, am timp, să 'i dau binețe…
M' a întrebat… și, s' a mirat!

Îndreptând privirea, către cer;
I' am dezlegat, acest mister;
Și, am șoptit: „Trăiesc, prin EL!”

Nimeni și nimic, nu 'mi poate lua
Pacea, din inima mea;
Sunt copleșit… de harul Său!

Iar, când… când, în inimă; Isus, e scut!
Eu, cânt… când, în inimă; Isus, e scut!