Tot mai grea și mai adâncă noapte

Tot mai grea și mai adâncă
Noapte mă-nconjoară,
Inima-mi cu dor așteaptă
Zorii să răsară…
/: Dar de ce nu vor, o, Doamne,
Zorii să răsară? :/

Mi-arde-n suflet dor de ducă,
Mare, tot mai mare.
Știu că nu e mult și totuși,
Nu mai am răbdare…
/: Spune-mi cum să fac, o, Doamne,
Să mai am răbdare? :/

Depărtările mă cheamă,
Jalea mă pătrunde
Și m-aș duce, duce, duce,
Până nu știu unde,
/: Dorului să-mi aflu-astâmpăr,
Până nu știu unde… :/

Curg din gene și din suflet
Lacrimile-vale!
Printre spinii suferinței
Nu văd nici o cale…
/: Spune-mi, când vei face Doamne,
Printre ei o cale? :/

Arde-n jarul istovirii
Inima-nsetată,
Ah, Izvorule-al iubirii,
Gura mi-e uscată!
/: Când vei răcori Tu oare,
Gura mea uscată? :/

Nu-i pe lume nici o vrajă
S-o mai țin în seamă…
Zori iubiți, izvoare limpezi,
Dorul meu vă cheamă.
/: Dorul meu nebun și mare,
Doar pe voi vă cheamă! :/

Inima-mi de-abia mai bate,
Ochiu-abia mai plânge,
Glasu-abia se mai aude,
Viața mi se stinge!
/: Arsă-n dorurile voastre,
Viața mi se stinge! :/

Zori doriți și dulci și rumeni,
Ah, ieșiți odată!
Căci m-aș duce, duce, duce,
Doamne, - da-s legată.
/: Până v-aș afla m-aș duce,
Doamne, da-s legată. :/