Apari un prunc scăldat de cânt și soare,
Începi cu zâmbet frăgeziu de mai,
Inspiri în jur viață și vigoare,
Vezi tot întinsu-n strălucit alai.
Începi cu zâmbet frăgeziu de mai,
Inspiri în jur viață și vigoare,
Vezi tot întinsu-n strălucit alai.
Pe nesimțite izbucnești în freamăt,
Zglobiu și de cunoaștere setos;
Dar prin răstimpi al clopotului dangăt
/: Îți sună blând momentul prețios. :/
Zglobiu și de cunoaștere setos;
Dar prin răstimpi al clopotului dangăt
/: Îți sună blând momentul prețios. :/
Începi să-nfrunți prin viforul vieții,
Cu pieptul tremurând prin vijelii.
Te prăbușești când zorii dimineții
Sunt înghițiți de norii plumburii.
Cu pieptul tremurând prin vijelii.
Te prăbușești când zorii dimineții
Sunt înghițiți de norii plumburii.
Te-ntrebi: Rămâne omul numai tină?
Un chip uitat și stins într-un album?
Dar zbuciumul, noblețea și-orice vină,
/: Vor trece ca și colbul de pe drum? :/
Un chip uitat și stins într-un album?
Dar zbuciumul, noblețea și-orice vină,
/: Vor trece ca și colbul de pe drum? :/
Să lupți cu răul? E inacceptabil!
Prea-i mic mănunchiul anilor de vis
Și totuși, ai ceva inestimabil:
E sufletul, ce vrea în Paradis!
Prea-i mic mănunchiul anilor de vis
Și totuși, ai ceva inestimabil:
E sufletul, ce vrea în Paradis!
Și ce ți-ar folosi averea lumii,
Când scopul sfânt e să ți-l mântuiești,
Să-l aperi de tentațiile lumii,
/: Ca în final s-ajungi în slăvi cerești? :/
Când scopul sfânt e să ți-l mântuiești,
Să-l aperi de tentațiile lumii,
/: Ca în final s-ajungi în slăvi cerești? :/
Nu te gândești că anii vieții zboară,
De ce zorești în tot ce-i efemer?
De ce-l condamni ca să rămân-afară?
De ce nu vrei să locuiască-n Cer?
De ce zorești în tot ce-i efemer?
De ce-l condamni ca să rămân-afară?
De ce nu vrei să locuiască-n Cer?
Oprește-te, că viața ta apune!
De vrei să fii cu Cel ce-I veșnic viu
Slujește-I azi, nu-n ziua când vei spune:
/: Aș vrea, dar e târziu… e prea târziu… :/
De vrei să fii cu Cel ce-I veșnic viu
Slujește-I azi, nu-n ziua când vei spune:
/: Aș vrea, dar e târziu… e prea târziu… :/
Apari un prunc scăldat de cânt și soare,
Începi cu zâmbet frăgeziu de mai,
Inspiri în jur viață și vigoare,
Vezi tot întinsu-n strălucit alai.
Începi cu zâmbet frăgeziu de mai,
Inspiri în jur viață și vigoare,
Vezi tot întinsu-n strălucit alai.
Pe nesimțite izbucnești în freamăt,
Zglobiu și de cunoaștere setos;
Dar prin răstimpi al clopotului dangăt
/: Îți sună blând momentul prețios. :/
Zglobiu și de cunoaștere setos;
Dar prin răstimpi al clopotului dangăt
/: Îți sună blând momentul prețios. :/
Începi să-nfrunți prin viforul vieții,
Cu pieptul tremurând prin vijelii.
Te prăbușești când zorii dimineții
Sunt înghițiți de norii plumburii.
Cu pieptul tremurând prin vijelii.
Te prăbușești când zorii dimineții
Sunt înghițiți de norii plumburii.
Te-ntrebi: Rămâne omul numai tină?
Un chip uitat și stins într-un album?
Dar zbuciumul, noblețea și-orice vină,
/: Vor trece ca și colbul de pe drum? :/
Un chip uitat și stins într-un album?
Dar zbuciumul, noblețea și-orice vină,
/: Vor trece ca și colbul de pe drum? :/
Să lupți cu răul? E inacceptabil!
Prea-i mic mănunchiul anilor de vis
Și totuși, ai ceva inestimabil:
E sufletul, ce vrea în Paradis!
Prea-i mic mănunchiul anilor de vis
Și totuși, ai ceva inestimabil:
E sufletul, ce vrea în Paradis!
Și ce ți-ar folosi averea lumii,
Când scopul sfânt e să ți-l mântuiești,
Să-l aperi de tentațiile lumii,
/: Ca în final s-ajungi în slăvi cerești? :/
Când scopul sfânt e să ți-l mântuiești,
Să-l aperi de tentațiile lumii,
/: Ca în final s-ajungi în slăvi cerești? :/
Nu te gândești că anii vieții zboară,
De ce zorești în tot ce-i efemer?
De ce-l condamni ca să rămân-afară?
De ce nu vrei să locuiască-n Cer?
De ce zorești în tot ce-i efemer?
De ce-l condamni ca să rămân-afară?
De ce nu vrei să locuiască-n Cer?
Oprește-te, că viața ta apune!
De vrei să fii cu Cel ce-I veșnic viu
Slujește-I azi, nu-n ziua când vei spune:
/: Aș vrea, dar e târziu… e prea târziu… :/
De vrei să fii cu Cel ce-I veșnic viu
Slujește-I azi, nu-n ziua când vei spune:
/: Aș vrea, dar e târziu… e prea târziu… :/
