Te rog, ia-mi, Doamne, amintirea
Păcatelor cândva trăite,
C-aceasta-mi duce-nchipuirea
Și-o 'neacă-n ape otrăvite.
Păcatelor cândva trăite,
C-aceasta-mi duce-nchipuirea
Și-o 'neacă-n ape otrăvite.
Și-n fiecare clipă, o, Isuse,
Spre Tine ia-mi a inimii dorinți,
Să-Ți fie-ntregi, cu dragoste, supuse
Pe calea unei mari credinți.
Spre Tine ia-mi a inimii dorinți,
Să-Ți fie-ntregi, cu dragoste, supuse
Pe calea unei mari credinți.
Ia-mi din adânc pornirea care
De lumea-aceasta prea mă leagă,
Să nu mai poată fi în stare,
De lângă Tine să m-atragă.
De lumea-aceasta prea mă leagă,
Să nu mai poată fi în stare,
De lângă Tine să m-atragă.
Dorințele străine ia-le,
Și-n locul lor dă-mi numai una:
Mai drag ca cerul voiei Tale
Nimic să n-am pe totdeauna!
Și-n locul lor dă-mi numai una:
Mai drag ca cerul voiei Tale
Nimic să n-am pe totdeauna!
Ia-mi prietenii de-ndemnuri rele,
Pornirea spre ușurătate,
Și tot ce dă vieții mele
Îndemn străin de căi curate.
Pornirea spre ușurătate,
Și tot ce dă vieții mele
Îndemn străin de căi curate.
Și-n locul tuturor Ți-aș cere
Să -mi lași doar singură iubirea,
De care nici într-o durere
Să nu cunosc eu despărțirea.
Să -mi lași doar singură iubirea,
De care nici într-o durere
Să nu cunosc eu despărțirea.
Te rog, ia-mi, Doamne, amintirea
Păcatelor cândva trăite,
C-aceasta-mi duce-nchipuirea
Și-o 'neacă-n ape otrăvite.
Păcatelor cândva trăite,
C-aceasta-mi duce-nchipuirea
Și-o 'neacă-n ape otrăvite.
Și-n fiecare clipă, o, Isuse,
Spre Tine ia-mi a inimii dorinți,
Să-Ți fie-ntregi, cu dragoste, supuse
Pe calea unei mari credinți.
Spre Tine ia-mi a inimii dorinți,
Să-Ți fie-ntregi, cu dragoste, supuse
Pe calea unei mari credinți.
Ia-mi din adânc pornirea care
De lumea-aceasta prea mă leagă,
Să nu mai poată fi în stare,
De lângă Tine să m-atragă.
De lumea-aceasta prea mă leagă,
Să nu mai poată fi în stare,
De lângă Tine să m-atragă.
Dorințele străine ia-le,
Și-n locul lor dă-mi numai una:
Mai drag ca cerul voiei Tale
Nimic să n-am pe totdeauna!
Și-n locul lor dă-mi numai una:
Mai drag ca cerul voiei Tale
Nimic să n-am pe totdeauna!
Ia-mi prietenii de-ndemnuri rele,
Pornirea spre ușurătate,
Și tot ce dă vieții mele
Îndemn străin de căi curate.
Pornirea spre ușurătate,
Și tot ce dă vieții mele
Îndemn străin de căi curate.
Și-n locul tuturor Ți-aș cere
Să -mi lași doar singură iubirea,
De care nici într-o durere
Să nu cunosc eu despărțirea.
Să -mi lași doar singură iubirea,
De care nici într-o durere
Să nu cunosc eu despărțirea.
