Zbuciumați de-al lumii val,
Vin furtuni și zile sumbre,
Care în senin se schimb…
Nu coboară umbre reci,
Vei vedea cu ochii tăi,
Când ai să pleci.
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
Lăsat atâta chin.
Alți n-au unde dormi;
Mulți sunt cei ce locuința
Au în locuri reci, pustii.
Și răspunsul vom avea;
Dar Cuvântul Său
Ne spune voia Sa!
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
Lăsat atâta chin.
Nu-nțelegem rostul lor,
Dar aceasta este calea-n
Țara bucuriilor.
Privesc pașii orișicui,
Ne-ocrotește în mod tainic
Harul Lui.
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
Lăsat atâta chin.
Și-acționăm necugetat
Plânge inima zadarnică,
Omul nu e mângăiat.
Bine să rezulte-aștept
Însă răul tot lovește
Al meu piept.
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
Lăsat atâta chin.
Zbuciumați de-al lumii val,
Vin furtuni și zile sumbre,
Care în senin se schimb…
Nu coboară umbre reci,
Vei vedea cu ochii tăi,
Când ai să pleci.
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
Lăsat atâta chin.
Alți n-au unde dormi;
Mulți sunt cei ce locuința
Au în locuri reci, pustii.
Și răspunsul vom avea;
Dar Cuvântul Său
Ne spune voia Sa!
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
Lăsat atâta chin.
Nu-nțelegem rostul lor,
Dar aceasta este calea-n
Țara bucuriilor.
Privesc pașii orișicui,
Ne-ocrotește în mod tainic
Harul Lui.
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
Lăsat atâta chin.
Și-acționăm necugetat
Plânge inima zadarnică,
Omul nu e mângăiat.
Bine să rezulte-aștept
Însă răul tot lovește
Al meu piept.
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
Lăsat atâta chin.