Sub cerul Tău lipsit de nori

Sub cerul Tău lipsit de nori,
O, cât aș vrea să Te contemplu:
Lumină-n veci, ca nu de sori,
Isuse, al Iubirii Templu!
Și cât de mult aș vrea să fiu
Mireasma florii din grădină,
Căci port în mine tot mai viu
Un Dor, și-o sete de lumină!

Te-ador smerit și mă închin,
Isuse, al Iubirii Soare,
Al cerurilor sfinte Crin,
Și-aștept Slăvita-Ți Arătare!
Te-aștept și știu că ești pe drum,
Isuse, Dulcele meu Mire!
Tu n-ai să-ntârzii nicidecum,
Când așteptat ești cu iubire!

Urmașii Tăi, Te așteptăm,
Dorim să părăsim pământul,
Ca-n slavă, pururi să-Ți cântăm,
De soare-având, pe veci, veșmântul!
O, vino grabnic, Domnul meu,
Mireasa-Ți cântă „Maranata”,
Căci de-acest Veșnic Jubileu,
Prin Duhul Sfânt, ea este gata!