Străjerule, străjere, din turnul de veghere
Te rog să-mi spui în șoapte: „Mai este mult din noapte?
Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul,
Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?”
„Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso,
Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă,
/: Căci zorii dimineții din țara frumuseții
Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/
Te rog să-mi spui în șoapte: „Mai este mult din noapte?
Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul,
Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?”
„Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso,
Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă,
/: Căci zorii dimineții din țara frumuseții
Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/
Străjerule, străjere, din turnul de veghere
Mireasa Ta întreabă, să-i spui, să-i spui degrabă:
Putea-va-nvinge noaptea, sau birui chiar moartea?
Pe cei ce-n suferință, se luptă cu credință?
O, nu, nu-i forță-n lume puterea să-și adune
Să biruie vreodată credința încercată,
/: Căci focul suferinței din noaptea umilinței
A ars tăria morții, ne-a dat lumina vieții. :/
Mireasa Ta întreabă, să-i spui, să-i spui degrabă:
Putea-va-nvinge noaptea, sau birui chiar moartea?
Pe cei ce-n suferință, se luptă cu credință?
O, nu, nu-i forță-n lume puterea să-și adune
Să biruie vreodată credința încercată,
/: Căci focul suferinței din noaptea umilinței
A ars tăria morții, ne-a dat lumina vieții. :/
Străjerule, străjere, din turnul de veghere,
Sunt mulți ce jurămîntul și-l schimbă ca veșmântul
Având în inimi ură, minciuni în a lor gură
Și zic că-s frați: dar oare, pe ei nimic nu-i doare?
„Ascultă, ia aminte, iubește-adânc, fierbinte
Pe Domnul și lucrarea și dă-i toat-ascultarea,
/: Căci vine ceasu-ndată, cei răi vor da socoată
Primind drept răsplătire o veșnică pieire. :/”
Sunt mulți ce jurămîntul și-l schimbă ca veșmântul
Având în inimi ură, minciuni în a lor gură
Și zic că-s frați: dar oare, pe ei nimic nu-i doare?
„Ascultă, ia aminte, iubește-adânc, fierbinte
Pe Domnul și lucrarea și dă-i toat-ascultarea,
/: Căci vine ceasu-ndată, cei răi vor da socoată
Primind drept răsplătire o veșnică pieire. :/”
Străjerule, străjere, din turnul de veghere
Te rog să-mi spui în șoapte: „Mai este mult din noapte?
Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul,
Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?”
„Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso,
Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă,
/: Căci zorii dimineții din țara frumuseții
Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/
Te rog să-mi spui în șoapte: „Mai este mult din noapte?
Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul,
Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?”
„Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso,
Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă,
/: Căci zorii dimineții din țara frumuseții
Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/
Străjerule, străjere, din turnul de veghere
Te rog să-mi spui în șoapte: „Mai este mult din noapte?
Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul,
Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?”
„Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso,
Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă,
/: Căci zorii dimineții din țara frumuseții
Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/
Te rog să-mi spui în șoapte: „Mai este mult din noapte?
Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul,
Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?”
„Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso,
Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă,
/: Căci zorii dimineții din țara frumuseții
Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/
Străjerule, străjere, din turnul de veghere
Mireasa Ta întreabă, să-i spui, să-i spui degrabă:
Putea-va-nvinge noaptea, sau birui chiar moartea?
Pe cei ce-n suferință, se luptă cu credință?
O, nu, nu-i forță-n lume puterea să-și adune
Să biruie vreodată credința încercată,
/: Căci focul suferinței din noaptea umilinței
A ars tăria morții, ne-a dat lumina vieții. :/
Mireasa Ta întreabă, să-i spui, să-i spui degrabă:
Putea-va-nvinge noaptea, sau birui chiar moartea?
Pe cei ce-n suferință, se luptă cu credință?
O, nu, nu-i forță-n lume puterea să-și adune
Să biruie vreodată credința încercată,
/: Căci focul suferinței din noaptea umilinței
A ars tăria morții, ne-a dat lumina vieții. :/
Străjerule, străjere, din turnul de veghere,
Sunt mulți ce jurămîntul și-l schimbă ca veșmântul
Având în inimi ură, minciuni în a lor gură
Și zic că-s frați: dar oare, pe ei nimic nu-i doare?
„Ascultă, ia aminte, iubește-adânc, fierbinte
Pe Domnul și lucrarea și dă-i toat-ascultarea,
/: Căci vine ceasu-ndată, cei răi vor da socoată
Primind drept răsplătire o veșnică pieire. :/”
Sunt mulți ce jurămîntul și-l schimbă ca veșmântul
Având în inimi ură, minciuni în a lor gură
Și zic că-s frați: dar oare, pe ei nimic nu-i doare?
„Ascultă, ia aminte, iubește-adânc, fierbinte
Pe Domnul și lucrarea și dă-i toat-ascultarea,
/: Căci vine ceasu-ndată, cei răi vor da socoată
Primind drept răsplătire o veșnică pieire. :/”
Străjerule, străjere, din turnul de veghere
Te rog să-mi spui în șoapte: „Mai este mult din noapte?
Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul,
Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?”
„Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso,
Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă,
/: Căci zorii dimineții din țara frumuseții
Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/
Te rog să-mi spui în șoapte: „Mai este mult din noapte?
Mai este mult din greul ce-l ducem în tot felul,
Și nu e leac s-aline durerea ce ne ține?”
„Iubito, porumbițo, nu dispera, frumoaso,
Sub greul ce te-apasă în noaptea-ntunecoasă,
/: Căci zorii dimineții din țara frumuseții
Sunt gata să se-arate dând vălul la o parte.” :/
