În vis părea că mă vedeam eu stând
La marea ce lin murmura
Văzui mulțime de popor urmând Un străin din Galileia,
Văzui cum omul ce orb s-a născut, La moment primi vederea,
Iar pe bolnav sănătos l-a făcut Străinul din Galileia.
La marea ce lin murmura
Văzui mulțime de popor urmând Un străin din Galileia,
Văzui cum omul ce orb s-a născut, La moment primi vederea,
Iar pe bolnav sănătos l-a făcut Străinul din Galileia.
Simțeam că-n etern l-aș fi iubit, Așa blând și bun era El!
Și-atunci ca Salvator l-am primit, Pe acel galileian!.
Și-atunci ca Salvator l-am primit, Pe acel galileian!.
Blânda-I privire și-a Lui iubire, Neuitate-mi vor rămânea,
Când mort în păcat acol' m-a aflat Străinul din Galileia
Mâinile străpunse mi le-a arătat, Zicând: „Pentru tine-am răbdat!”
Și-atunci am căzut la picioarele Străinului Galileian!
Când mort în păcat acol' m-a aflat Străinul din Galileia
Mâinile străpunse mi le-a arătat, Zicând: „Pentru tine-am răbdat!”
Și-atunci am căzut la picioarele Străinului Galileian!
El pace grăi la valuri și vânt, Turbate ca pe un ocean,
Toate se supuseră la Cuvântul, Străinului Galileian!
O liniște și pace deplină Acum e în inima mea,
Și-a mea viață o ține-n mână Străinul din Galileia!
Toate se supuseră la Cuvântul, Străinului Galileian!
O liniște și pace deplină Acum e în inima mea,
Și-a mea viață o ține-n mână Străinul din Galileia!
Voi, cei goliți și de valuri mânați, Veniți și vedeți salvarea!
Furtuna vieții va liniști, Străinul din Galileia!
El mă trimite de știre a da Binele ce tu-l vei avea,
Dacă vei lăsa în viața ta Străinul din Galileia.
Furtuna vieții va liniști, Străinul din Galileia!
El mă trimite de știre a da Binele ce tu-l vei avea,
Dacă vei lăsa în viața ta Străinul din Galileia.
În vis părea că mă vedeam eu stând
La marea ce lin murmura
Văzui mulțime de popor urmând Un străin din Galileia,
Văzui cum omul ce orb s-a născut, La moment primi vederea,
Iar pe bolnav sănătos l-a făcut Străinul din Galileia.
La marea ce lin murmura
Văzui mulțime de popor urmând Un străin din Galileia,
Văzui cum omul ce orb s-a născut, La moment primi vederea,
Iar pe bolnav sănătos l-a făcut Străinul din Galileia.
Simțeam că-n etern l-aș fi iubit, Așa blând și bun era El!
Și-atunci ca Salvator l-am primit, Pe acel galileian!.
Și-atunci ca Salvator l-am primit, Pe acel galileian!.
Blânda-I privire și-a Lui iubire, Neuitate-mi vor rămânea,
Când mort în păcat acol' m-a aflat Străinul din Galileia
Mâinile străpunse mi le-a arătat, Zicând: „Pentru tine-am răbdat!”
Și-atunci am căzut la picioarele Străinului Galileian!
Când mort în păcat acol' m-a aflat Străinul din Galileia
Mâinile străpunse mi le-a arătat, Zicând: „Pentru tine-am răbdat!”
Și-atunci am căzut la picioarele Străinului Galileian!
El pace grăi la valuri și vânt, Turbate ca pe un ocean,
Toate se supuseră la Cuvântul, Străinului Galileian!
O liniște și pace deplină Acum e în inima mea,
Și-a mea viață o ține-n mână Străinul din Galileia!
Toate se supuseră la Cuvântul, Străinului Galileian!
O liniște și pace deplină Acum e în inima mea,
Și-a mea viață o ține-n mână Străinul din Galileia!
Voi, cei goliți și de valuri mânați, Veniți și vedeți salvarea!
Furtuna vieții va liniști, Străinul din Galileia!
El mă trimite de știre a da Binele ce tu-l vei avea,
Dacă vei lăsa în viața ta Străinul din Galileia.
Furtuna vieții va liniști, Străinul din Galileia!
El mă trimite de știre a da Binele ce tu-l vei avea,
Dacă vei lăsa în viața ta Străinul din Galileia.
