Vrei să planifici cu echipa ta? Începe gratis
Stânca vieții, Tu, Isus G

Stânca vieții, Tu, Isus
G

Versuri Versuri Acorduri Acorduri
G
Stânca
G
vieții,
C/G
Tu, I
G
sus,
Ce prin
G/D
har mi
D
Te-ai des
G
chis,
Lasă
D
sângele-Ți di
G
vin
Să mă
D
spele pe de
G
plin;
Doar spre
G
Tine
C/G
eu pri
G
vesc,
Mântu
G/D
ire să pri
G
mesc.
Câte fapte am lucrat
Legea Ta le-a judecat,
Orișicât eu m-aș lupta,
Râu de lacrimi de-aș vărsa,
De păcat nu m-ar spăla
Numai sfânta mila Ta.
Eu, sărman, dator cum sunt,
Crucea Ta vreau s-o apuc.
Gol sunt, Doamne-mbracă-mă
Și prin har ajută-mă!
Vin ca și un disperat;
Tu mă spală de păcat!
Iar când lupta ia sfârșit,
Ochii mei când se închid,
Când voi sta 'naintea Ta,
Glas din cer când m-a chema,
Eu Te rog, o, Stânca mea,
Mă ascunde-n umbra Ta!
S1 S2 S3 S4
Pentru biserica ta

„Stânca vieții, Tu, Isus” poate ajunge de aici direct pe ecranul bisericii, duminica aceasta.

  • Proiectare live Versurile pe ecranul din față, iar echipa urmărește pe telefoane, sincronizat.
  • Programul duminicii Construit în câteva minute, vizibil pentru toată echipa, mereu la zi.
  • Gama bisericii tale Cântarea rămâne salvată exact în tonalitatea în care o cântă biserica ta.
Acțiuni Cântare
Prezintă
Analiză teologică
Cum se așază această cântare pe harta Evangheliei
Adorare, mărturisire, asigurare, mulțumire, trimitere: vezi cum se distribuie tematic, cu trimiteri biblice și sumar redactat.
Creează cont gratuit
Ai deja cont? Autentifică-te
Versete
Psalmi 62:5-8
4Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. – (Oprire)
5Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. 6Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. 7Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. 8Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire)
9Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.
Exod 33:22
21Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
22Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece.
23Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar faţa Mea nu se poate vedea.”
1 Ioan 5:6
5Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
6El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.
7(Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.)
Ioan 19:34
33Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor;
34ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
35Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
2 Imparati 2:9-10
8Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat.
9După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” 10Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.”
11Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.
Isaia 1:19
18Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
19De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
20dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”
Ioan 5:30
29<span class='Isus'>şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.</span>
30<span class='Isus'>Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.</span>
31<span class='Isus'>Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.</span>
Psalmi 69:6
5Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
6Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acoperă faţa ruşinea.
Psalmi 6:6
5Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?
6Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul şi-mi scald patul în lacrimi.
7Mi s-a supt faţa de întristare şi a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
Evrei 10:5-6
4căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
5De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; 6n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
Evrei 10:8-10
7Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege), 9apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. 10Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
11Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,
Isaia 4:1
1Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înşine şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele şi ia ocara de peste noi!”
2În vremea aceea, odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel.
Galateni 6:14
13Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru.
14În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!
15Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.
Romani 13:14
13Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.
Filipeni 4:13
12Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
13Pot totul în Hristos care mă întăreşte.
14Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.
Psalmi 2:7
6„Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
7„Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!
Ioan 13:8
7Drept răspuns, Isus i-a zis: <span class='Isus'>„Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”</span>
8Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: <span class='Isus'>„Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”</span>
9„Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”
Psalmi 103:15-16
14Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.
15Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. 16Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.
17Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
Eclesiastul 12:3-7
2până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie;
3până nu încep să tremure paznicii casei şi să se încovoaie cele tari până nu se opresc cei ce macină căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre 4până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit, 5te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele; 6până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână; 7până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
8O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
Ioan 14:2-3
1<span class='Isus'>Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.</span>
2<span class='Isus'>În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.</span> 3<span class='Isus'>Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.</span>
4<span class='Isus'>Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”</span>
Matei 25:31
30<span class='Isus'>Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”</span>
31<span class='Isus'>Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.</span>
32<span class='Isus'>Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;</span>
1 Corinteni 10:4
3toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească
4şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.
5Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu.
Psalmi 16:1-8
1Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. 2Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!” 3Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea. 4Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele. 5Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. 6O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată. 7Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. 8Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
Demo
Versiunea Originală

Rock of Ages

Rock of Ages, cleft for me,
Let me hide myself in Thee;
Let the water and the blood,
From Thy wounded side which flowed,
Be of sin the double cure;
Save from wrath and make me pure.

Not the labor of my hands
Can fulfill Thy law’s demands;
Could my zeal no respite know,
Could my tears forever flow,
All for sin could not atone;
Thou must save, and Thou alone.

Nothing in my hand I bring,
Simply to the cross I cling;
Naked, come to Thee for dress;
Helpless look to Thee for grace;
Foul, I to the fountain fly;
Wash me, Savior, or I die.

While I draw this fleeting breath,
When mine eyes shall close in death,
[originally When my eye-strings break in death]
When I soar to worlds unknown,
See Thee on Thy judgment throne,
Rock of Ages, cleft for me,
Let me hide myself in Thee.

Povestea din Spate

Sir William Henry Wills, într-o scrisoare către decanul Lefroy, publicată în ziarul Times din Londra în iunie 1898, spune: "Toplady a fost surprins într-o zi de o furtună cu tunete în Burrington Coombe, la marginea proprietății mele, Blagdon, un defileu stâncos care urcă spre inima lanțului Mendip, și acolo, adăpostindu-se între doi pinteni masivi de calcar din stânca locului, a scris imnul:

Rock of Ages, cleft for me,
Let me hide myself in Thee.

Există acolo o creastă abruptă de calcar, înaltă de o sută de picioare, iar chiar în mijlocul ei se află adâncitura în care s-a adăpostit Toplady."

Telford, p. 257

Acest imn a fost cântat la înmormântarea lui William Gladstone, la Westminster Abbey, Londra, Anglia. Prințul Albert al Marii Britanii a cerut să îi fie cântat pe patul de moarte. În Hymns That Have Helped, W. T. Stead scria:

...când vasul London s-a scufundat în Golful Biscaya, la 11 ianuarie 1866, ultimul lucru pe care l-a auzit ultimul om care a părăsit nava, în timp ce barca se îndepărta de vasul condamnat, au fost glasurile pasagerilor cântând "Rock of Ages".

Într-o altă relatare:

Un misionar se plângea de progresul lent al convertirilor din India, din pricina greutății de a explica învățăturile creștine pe înțelesul oamenilor neștiutori. Unele dintre cele mai frumoase pasaje din Biblie, de pildă, își pierd frumusețea prin traducere. El a încercat să traducă "Rock of Ages" în dialectul local, ca băștinașii să îi poată prețui frumusețea. Lucrarea i-a fost încredințată unui tânăr student hindus la Biblie, care avea reputația de a fi un fel de poet. A doua zi acesta a adus traducerea spre aprobare, iar versiunea lui, tradusă înapoi în engleză, suna cam așa:

Piatră foarte veche, despicată spre folosul meu,
Îngăduie-mi să mă fac nevăzut sub unul dintre fragmentele tale.
Jones

Se spune că imnul a fost cântat și la înmormântarea președintelui american Benjamin Harrison, pentru că era imnul lui preferat și singurul pe care a încercat vreodată să îl cânte.

--cyberhymnal.org


Povestea din Spate (EN)

Sir Will­iam Hen­ry Wills, in a let­ter to Dean Le­froy, pub­lished in the [Lon­don] Times in June, 1898, says ‘Top­la­dy was one day over­tak­en by a thun­der­storm in Bur­ring­ton Coombe, on the edge of my prop­er­ty, Blag­don, a rocky glen run­ning up in­to the heart of the Men­dip range, and there, tak­ing shel­ter be­tween two mass­ive piers of our na­tive lime­stone rock, he penned the hymn,

Rock of Ages, cleft for me,
Let me hide myself in Thee.

There is a pre­ci­pi­tous crag of lime­stone a hun­dred feet high, and right down its cen­tre is the deep re­cess in which Top­la­dy shel­tered.’

Telford, p. 257

This hymn was sung at the fun­e­ral of Will­iam Glad­stone in West­min­ster Ab­bey, Lon­don, Eng­land. Prince Albert of Britain asked it be sung to him as he lay dy­ing. In Hymns That Have Helped, W. T. Stead stated:

…when the Lon­don went down in the Bay of Bis­cay, Jan­u­ary 11, 1866, the last thing which the last man who left the ship heard as the boat pushed off from the doomed vess­el was the voic­es of the pass­en­gers sing­ing “Rock of Ag­es.”

In ano­ther sto­ry:

A missionary…complained of the slow prog­ress made in In­dia in con­vert­ing the na­tives on ac­count of ex­plain­ing the teach­ings of Christ­i­an­i­ty so that the ig­no­rant peo­ple could un­der­stand them. Some of the most beau­ti­ful pass­ag­es in the Bi­ble, for in­stance are de­stroyed by trans­la­tion. He at­tempt­ed to have [Rock of Ages] trans­lat­ed in­to the na­tive di­a­lect, so that the na­tives might ap­pre­ci­ate its beau­ty. The work was en­trust­ed to a young Hi­ndu Bi­ble stu­dent who had the rep­u­ta­tion of be­ing some­thing of a po­et. The next day he brought his trans­la­tion for ap­prov­al, and his ren­der­ing, as trans­lat­ed back in­to Engl­ish, read like this:

Very old stone, split for my ben­e­fit,
Let me ab­sent my­self under one of your frag­ments.
Jones

The hymn was al­so re­port­ed­ly sung at the fun­er­al of Amer­i­can Pre­si­dent Ben­ja­min Har­ri­son be­cause it was his fa­vo­rite hymn, and the on­ly one he ev­er tried to sing.

--cyberhymnal.org