Spre Patrie călătorim,
Dar drumul de grijuri e plin;
Ispite, durere și chin,
C-așa-i pe Golgota: suspin!
Dar drumul de grijuri e plin;
Ispite, durere și chin,
C-așa-i pe Golgota: suspin!
Să stăm zi de zi cu Isus,
Căci veșnic vom fi cu El sus;
Și grijă ne poartă cât nu merităm,
De-aceea viața să-I dăm.
Căci veșnic vom fi cu El sus;
Și grijă ne poartă cât nu merităm,
De-aceea viața să-I dăm.
O, timpu-i scurt, să ne grăbim,
Că umbrele nopții s-aștern,
Aleșii acuma se cern,
La viață senină, etern…
Că umbrele nopții s-aștern,
Aleșii acuma se cern,
La viață senină, etern…
Lumină-n noaptea grea să fim,
O candelă-aprinsă, un far,
Ca lumea ce-noată-n amar,
Să-ntoarcă spre Domnul, spre har.
O candelă-aprinsă, un far,
Ca lumea ce-noată-n amar,
Să-ntoarcă spre Domnul, spre har.
Așa puțin mai poposim,
Pe valuri ca frunza pe vânt,
O umbră pe bietul pământ,
Și ultimul pas: un mormânt!
Pe valuri ca frunza pe vânt,
O umbră pe bietul pământ,
Și ultimul pas: un mormânt!
Privind spre Domnul, ne suim,
Spre locul ce ni l-a gătit,
Spre cerul cel sfânt, strălucit,
La Tine Isuse iubit.
Spre locul ce ni l-a gătit,
Spre cerul cel sfânt, strălucit,
La Tine Isuse iubit.
Spre Patrie călătorim,
Dar drumul de grijuri e plin;
Ispite, durere și chin,
C-așa-i pe Golgota: suspin!
Dar drumul de grijuri e plin;
Ispite, durere și chin,
C-așa-i pe Golgota: suspin!
Să stăm zi de zi cu Isus,
Căci veșnic vom fi cu El sus;
Și grijă ne poartă cât nu merităm,
De-aceea viața să-I dăm.
Căci veșnic vom fi cu El sus;
Și grijă ne poartă cât nu merităm,
De-aceea viața să-I dăm.
O, timpu-i scurt, să ne grăbim,
Că umbrele nopții s-aștern,
Aleșii acuma se cern,
La viață senină, etern…
Că umbrele nopții s-aștern,
Aleșii acuma se cern,
La viață senină, etern…
Lumină-n noaptea grea să fim,
O candelă-aprinsă, un far,
Ca lumea ce-noată-n amar,
Să-ntoarcă spre Domnul, spre har.
O candelă-aprinsă, un far,
Ca lumea ce-noată-n amar,
Să-ntoarcă spre Domnul, spre har.
Așa puțin mai poposim,
Pe valuri ca frunza pe vânt,
O umbră pe bietul pământ,
Și ultimul pas: un mormânt!
Pe valuri ca frunza pe vânt,
O umbră pe bietul pământ,
Și ultimul pas: un mormânt!
Privind spre Domnul, ne suim,
Spre locul ce ni l-a gătit,
Spre cerul cel sfânt, strălucit,
La Tine Isuse iubit.
Spre locul ce ni l-a gătit,
Spre cerul cel sfânt, strălucit,
La Tine Isuse iubit.
