Și totuși, fără mine

Adevărat e Doamne, Cuvântul Tău cel sfânt,
Că Tu făcut-ai totul în cer și pe pământ,
Că, Dumnezeu al slavei, smerit Te-ai întrupat,
Că pentu mine chinuri și moarte-ai îndurat.

Că-n lupta cu vrăjmașul părând o clipă-nfrânt,
C-o veșnică izbândă ieșit-ai din mormânt.
Și c-o măreață slavă mi-ai arătat că poți,
Pe-ai Tăi vrăjmași ca praful să-i nimicești pe toți.

Mi-ai arătat lumina și adevărul tot,
Și să cunosc pe Tatăl Eternul Savaot.
Mi-ai arătat Edenul de cinste fericit,
Și tot ce-n veșnicie cu drag mi-ai pregătit.

Mi-ai spus că toate-acestea în veacul netrecut,
Isuse, pentru mine cu grijă le-ai făcut.
… Eu sunt un praf, o umbră, ori nici atâta nu-s.
Și totuși fără mine ar plânge toate Sus…