Sfânt cuptor

Sfânt cuptor al suferinței,
Ce mă arzi, fără să pier,
/: Aripi noi dai tu credinței,
Să mă 'nalțe către Cer :/

Iar din lutul ce-nfășoară
Viața sufletului meu,
/: Tu faci zilnic să răsară
Chipul sfânt din Dumnezeu :/

Îmi țeși haine din lumina
Veșnicei neprihăniri,
/: Curățindu-mi toată tina,
Omeneștei mele firi :/

Sfânt cuptor de suferință
Tu de Domnu-ai fost sfințit,
/: Când pe cruce-a Lui Ființă,
Pentru mine S-a jertfit. /

Mă sfințește totdeauna
O, cerescule cuptor,
/: Ca să pot primi cununa
La sfârșit, biruitor :/