Se aude-n inimă un glas duios

Se aude-n inimă un glas duios:
Este glasul cel dulce-al lui Hristos.
/: El începe a te-ntreba ce-ai făcut în viața ta?
Că-n curând va veni judecata :/

A trecut înc-un an din viața ta;
Te-ai gândit vreodată ce-ai făcut?
/: Pe-un flămând ai săturat, sau mereu l-ai alungat,
Căci tatăl ție rod bogat ți-a dat. :/

Pe bolnavi oare tu i-ai cercetat?
Căci Tatăl sănătate ție ți-a dat!
/: El mereu te-a învățat pe bolnavi a-i cerceta,
Și să faci totdeauna voia Sa :/

Dacă nu cumva la tine a venit
Vreun setos din lume și-obosit,
/: Apă vie tu i-ai dat din cuvântul cel bogat?
Sau cu lucruri ai fost ocupat? :/

Dac-acestea toate tu nu le-ai făcut,
Securea la rădăcină s-a înfipt,
/: Și-orice pom va fi tăiat care roade nu a dat,
Căci destul în grădina mea a stat. :/

Însă noi mai avem Mijlocitor
Și-l roagă tot mereu pe Creator:
/: Să-l mai lași un an așa și-ngrășăminte-i voi da!
Dacă rod n-aduce-l vei tăia :/